Tigrul bengalez care a mâncat 436 de oameni, până când un colonel a decis să-l vâneze

Tigrul bengalez din Champawat a mâncat 436 de oameni, de-a lungul a patru ani, până când britanicii s-au hotărât să îl ucidă. Vorbind la modul realist, cei mai mulți oameni din ziua de azi nu trebuie să se teamă de tigri (deși angajații grădinilor zoologice) s-ar putea să nu fie tocmai în siguranță).

Însă, în India începutului de secol XX, să fii ucis de un tigru bengalez era o posibilitate înspăimântător de reală. Există motive întemeiate pentru care Rudyard Kipling a distribuit un tigru în rolul personajului negativ din Cartea Junglei.

tigrul bengalez
Deși tigrul bengalez, subspecie căreia îi aparținea și tigrul din Champawat, este acum pe cale de dispariție, în urmă cu zeci de ani obișnuia să ucidă mii de oameni anual

Aceste animale ucideau chiar și o mie de oameni în fiecare an, în cea de-a doua jumătate a secolului XX. În anii ’30, a existat o perioadă de cinci ani în care tigrii au făcut 7.000 de victime.

În comparație, rechinii ucid doar aproximativ cinci oameni anual. Chiar dacă aceste creaturi superbe erau privite în general cu groază pe întregul subcontinent, a existat un prădător legendar care era cel mai temut: tigrul bengalez din Champawat.

Tigrul bengalez din Champawat, un insațiabil devorator de oameni

Celebrul tigru din Champawat (era vorba, de fapt, de o tigroaică) și-a început domnia terorii în Nepal, în jurul anului 1903. Această femelă de tigru bengalez ucisese deja aproximativ 200 de oameni până când armata nepaleză a încercat să o vâneze, iar tigroaica s-a pierdut în pădure, peste graniță.

Tigroaica și-a continuat seria de crime în India, terorizând satele și ucigând alți 234 de oameni. Pe vremea când aceste animale încă erau ucigași de temut, vânătorii de tigri au salvat sute de vieți.

La începutul secolului XX, în India, exista un bărbat pe care autoritățile îl considerau capabil să se măsoare cu tigrul ucigaș: colonelul James Corbett.  Acesta era un britanic „de origine irlandeză” stabilit în India colonială și care își făcuse un nume ca vânător de bestii mâncătoare de oameni.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

tigrul bengalez
Colonelul James Corbett, alături de tigrul bengalez numit „Burlacul din Powalgarh”, ultimul pe care l-a ucis în cariera sa de vânător legendar

Când guvernul i-a cerut lui Corbett să ia urma tigrului din Champawat, acesta a fost de acord, cerând să i se îndeplinească două condiții:

„Prima este ca recompensele guvernului să fie anulate, iar a doua este ca shikari speciali și soldații din Almora să fie retrași. Motivele pentru care pun aceste condiții nu au nevoie de explicații.

Sunt sigur că toți vânătorii împărtășesc aversiunea mea față de ideea de a fi clasați drept vânători de recompense și sunt la fel de dornici ca mine să evite riscul de a fi împușcați accidental.”

Vânarea tigrului bengalez din Champawat

Autoritățile au căzut imediat de acord cu condițiile lui și vânarea tigrului din Champawat a început în 1907. Femelele de tigru bengalez au, în medie, cam 2.4 metri de la cap la coadă și cântăresc puțin peste 130 de kilograme.

Deoarece aceste animale nu sunt prădători care să se hrănească cu carne de om, există mai multe teorii care încearcă să explice de ce unii tigri devin mâncători de oameni. Corbett însuși credea că:

„Presiunea circumstanțelor care nu se află sub controlul său obligă tigrul bengalez să adopte o dietă care îi este străină. În nouă din zece cazuri, aceste circumstanțe sunt reprezentate de răni, iar în cel de-al zecelea caz, de înaintarea în vârstă.”

Mai târziu, s-a descoperit că tigrul din Champawat avea dinții rupți, fiind astfel incapabil să vâneze prada obișnuită, ceea ce întărește teoria lui Corbett.

Există unele dispute referitoare la cifrele terifiant de ridicate legate de victimele tigrilor de la începutul secolului XX în India. În pofida opiniei populare, tigrii nu vânează numai noaptea.

tigrul bengalez
Tigrii bengalezi au o durată de viață de până la 15 ani. Hrana acestora constă din primate, mistreți și antilope. Cu toate acestea, atunci când sunt bătrâni sau răniți, incapabili să vâneze animale sălbatice, atacă și mănâncă oameni

Ei sunt prădători „oportuniști”, care vânează chiar și atunci când soarele este pe cer. De asemenea, tigrii nu au tendința înnăscută de a lăsa oamenii în pace.

Unele dovezi au indicat faptul că tigrii așteaptă la pândă ca să atace oamenii care se apleacă (muncind pământul, ridicând ceva sau chiar și defecând) și sunt astfel într-o poziție vulnerabilă.

Corbett și-a urmărit prada până lângă satul Champawat. Când a sosit, a găsit toți localnicii baricadați în case. Nimeni nu îndrăznise să iasă din casă de cinci zile.

Tigroaica a lovit din nou, curând după sosirea lui Corbett, ucigând o fată de 16 ani. Aceasta avea să fie ultima ei victimă și prada care i-a permis lui Corbett să-i ia urma. Corbett avea să-și amintească:

„Urmele tigroaicei erau clar vizibile. De o parte a urmelor se aflau bălți mari de sânge, lăsate în urmă de cadavrul fetei.”

Urmele și sângele l-au dus pe Corbett direct la animalul feroce, pe care l-a răpus cu carabina sa. Până să fie ucisă în 1907, se estimează că tigroaica ucisese 436 de oameni, de-a lungul unei perioade de patru ani.

Recordul mondial al tigrului din Champawat

Tigrul din Champawat apare în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind exemplarul din specia sa cu cel mai mare număr confirmat de victime. Însă relatările indiene indică faptul că o altă tigroaică a ucis în jur de 700 de oameni în provinciile centrale, la începutul secolului XX.

Aceste două exemplare au făcut mult mai multe victime decât animalele care sunt adeseori numite ca fiind „cei mai mari ucigași de oameni”.

tigrul bengalez
O tigroaică din parcul național la a cărui înființare a contribuit și Corbett

Corbett a continuat să vâneze și alte creaturi mâncătoare de oameni, însă cariera sa de vânător a luat sfârșit după ce l-a ucis pe celebrul „Burlac din Powlgarh” (vezi imaginea de mai sus), „un tigru de proporții memorabile”.

Mai târziu, Corbett a devenit un militant pentru conservarea naturii și a ajutat la înființarea primului parc național din India. A murit în 1955, iar parcul pe care l-a înființat a fost denumit „Parcul Național James Corbett”.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să afli mai multe despre aceste animale fascinante, îți recomandăm un excelent documentar pe această temă: India sălbatică – Tigrii.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

  • >