Ultimii oameni ai apelor – Nomazii de la poarta paradisului

Pentru mulți dintre noi, a avea o casă la malul mării este doar un vis frumos. Dar pentru cei din tribul Bajau Laut, o comunitate de apatrizi care trăiesc lângă coasta insulei Borneo, viața pe apă este cel mai firesc lucru.

În mod tradițional, acești nomazi provin de pe insulele Arhipelagului Sulu, din Filipine, dar, din cauza unor conflicte, și-au stabilit „reședințele” provizorii pe apă, aproape de plajele paradisiace – cu nisipuri albe și ape azurii – din Borneo.

Viața pe apă

Tigani - 01

Acești oameni nu au cetățenie, deci nu au dreptul să se stabilească pe țărm. Nu au acces la utilități și nu merg la școală.

Tigani - 02

Această comunitate unică locuiește în niște căsuțe construite pe apă, folosind bărcile ca mijloace de deplasare.

„Țiganii apelor”, așa cum sunt numiți cei din trib, trăiesc din pescuit.

Tigani - 03

Oamenii din tribul Bajau Laut nu sunt nici recunoscuți, nici acceptați de țările vecine.

Țiganii apelor nu știu să scrie sau să citească

Tigani - 04

Mulți dintre ei nu știu nici măcar ce vârstă au

Tigani - 05

De mici, copiii sunt învățați să se deplaseze cu barca

Tigani - 06

Așa arată casele în care trăiesc membrii tribului

Tigani - 07

Copiii încep să pescuiască de la vârsta de opt ani

Tigani - 08

Totul se petrece pe apă, inclusiv gătitul

Tigani - 09

Echipamentul lor de scufudare este rudimentar: în loc de tub de oxigen, un furtun lung, de plastic

Tribul Bajau Laut trăiește simplu, în locuințe lacustre, în grupuri compacte

Oameni nomazi, fără țară. Insalmali și Muslina trăiesc dintotdeauna pe apă

Ca să știi mai mult, citește „Ultimul canibal. Jurnal de antropolog”

Hanna Bota a petrecut o luna în mijlocul băștinașilor din Arhipelagul Vanuatu. Ca antropolog, știe că trebuie să te asimilezi unei lumi necunoscute pentru a o cunoaște mai bine pe a ta. A trăit alături de nepoții canibalilor, în colibe din bambus și frunze, a aplaudat cântecele și dansurile lor, a locuit singură printre ei, fără a avea în preajmă oameni albi, și a legat prietenii pe viață. I-au fost dezvăluite rituri și practici ceremoniale, obiecte-tabu, pietre sfinte pentru închinare, legende sau pur și simplu povești de viață. În final, a avut o revelație: deși a dispărut și ultimul canibal din Pacificul de Sud, adesea îl vom regăsi în bătrâna lume „civilizată”.

„Ultimul canibal. Jurnal de antropolog” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Elefant.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

2 comentarii la „Ultimii oameni ai apelor – Nomazii de la poarta paradisului”

Lasă un comentariu