Thetis a fost unul dintre puținele vase militare care s-au scufundat de două ori, de fiecare dată cu echipaj complet. Bilanțul a fost tragic în ambele situații.

În ziua de azi, submarinele sunt destul de comune și sunt considerate sigure. Când primele submarine funcționale au apărut, la începutul secolului XX, erau periculoase și nesigure din cauza mai multor erori de design.

Tehnologia de construcție a submarinelor era încă la început. Siguranța oferită de submarinele contemporane a fost obținută prin ani de cercetări și experimente de inginerie.

Cei care proiectau submarine au învățat mult din greșelile din trecut. Însă, din nefericire, aceste greșeli au avut adeseori drept rezultat accidente cu consecințe devastatoare.

O greșeală de design a dus la prima scufundare a HMS Thetis, un submarin din clasa T a Marinei Regale Britanice, care a fost unul dintre puținele vase militare care s-au scufundat de două ori, cu două echipaje întregi la bord.

Thetis a fost proiectat de companiile Cammel Laird și Vickers-Armstrong și a fost finalizat în iunie 1938. A făcut un test de scufundare un an mai târziu, în iunie 1939, și a luat la bord 102 oameni.

Când submarinul a încercat să se scufunde pentru prima oară, inginerii și-au dat seama că vasul era prea ușor și că unul dintre tuburile pentru torpile rămăsese, după toate semnalele, închis.

O inspecție rapidă a relevat faptul că o porțiune de vopsea uscată a împiedicat deschiderea unuia dintre tuburi și a permis apei să intre în circuitul intern al submarinului.

Echipajul a încercat să remedieze problema deschizând manual tubul, însă presiunea copleșitoare a făcut ca apa să țâșnească incontrolabil în interiorul submarinului.

Cum nu exista niciun capac de siguranță cu care să fie închis tubul, întreaga parte din față a vasului s-a umplut cu apă și submarinul s-a scufundat imediat, la o adâncime de 48 de metri.

Submarinul scufundat de două ori

Patru oameni au reușit să scape de pe vasul care se scufunda, inclusiv căpitanul Harry Oram și locotenentul Frederick Woods. Aceștia au ieșit, unul după altul, prin singura cameră de evacuare a vasului.

Camera de evacuare permitea accesul unei singure persoane o dată și trebuia presurizată înainte de fiecare persoană care părăsea submarinul.

Cei patru au reușit să ajungă la suprafață, însă al cincilea om care a încercat să folosească această cameră a suferit un atac grav de panică și a deschis accidental trapa înainte ca încăperea să fie presurizată.

A fost ucis de șuvoiul de apă care a intrat în submarin în acel moment. Restul membrilor echipajului s-au înecat sau s-au sufocat din cauza nivelului de dioxid de carbon, care creștea cu repeziciune.

HMS Thetis a fost recuperat imediat după dezastru. În 1940, la un an după naufragiu, submarinul scufundat a intrat din nou în funcțiune. A fost rebotezat HMS Thunderbolt și se afla sub comanda locotenentului Cecil Crouch.

De data aceasta, a supraviețuit testului de scufundare și a avut un succes considerabil în bătăliile navale. În timp ce patrula în Atlantic în decembrie 1940, a scufundat submarinul italian Capitano Raffaele Tarantini.

Doi ani mai târziu, a fost transferat în Mediterană alături de două vase-surori. Misiunea lor era să atace porturile militare italiene și să distrugă navele cu provizii militare ale Axei.

A fost unul dintre vasele principale implicate în operațiunea Aliată împotriva portului militar din Palermo și a înregistrat mari succese.

Thetis devine „submarinul scufundat a doua oară”

Torpilele lansate de acest submarin au scufundat crucișătorul Ulpio Traiano și un cargobot numit SS Viminale. Însă submarinul a fost scufundat de corveta italiană Cicogna, care era echipată cu un arsenal de ultimă oră.

Cicogna a reperat submarinul pe 14 martie 1943 și l-a atacat cu torpile de adâncime. Apărarea submarinului a fost inutilă în fața puterii de foc superioare a Cicogna, iar submarinul s-a scufundat până la adâncimea de 1.340 de metri, cu întregul echipaj.

Aproape 200 de oameni au murit. Totuși, un lucru pozitiv pe care l-a generat soarta nefericită a vasului a fost implementarea așa-numitei „trape Thetis”.

Aceasta este o trapă de siguranță care controlează deschiderea tuburilor torpilelor și nu permite apei din tuburi să inunde interiorul submarinului. Trapa Thetis este acum o parte de neînlocuit a fiecărui submarin britanic și australian.

Acum, după ce ai aflat tragica istorie a submarinului Thetis, citește despre secretele Mării Negre și epavele de 2.000 de ani, descoperite în adâncuri, iar apoi descoperă povestea lui Vasili Arhipov, omul care a salvat lumea de la distrugerea nucleară.