Doctorul Theodor Morell și dependența de droguri a lui Adolf Hitler

Deși puțini au auzit de el, doctorul Theodor Morell este cel care l-a transformat pe Adolf Hitler într-un dependent de droguri. De-a lungul anilor în care Hitler a condus Germania, doctorul Morell i-a prescris numeroase droguri, în special opioide.

În Germania nazistă, drogurile erau la ordinea zilei. Șoferii de taxi, actorii, secretarele, băcanii, oamenii de afaceri – toți înghițeau nestingheriți pastile de metamfetamină, numite Pervitin.

Ingerarea drogurilor mergea mână-n mână cu doctrina nazistă a superiorității ariene, deoarece drogul mărea performanța, chiar dacă o făcea în mod artificial. Oamenii lucrau fără oprire ore și uneori zile întregi, totul în interesul celui de-Al Treilea Reich.

Un doctor fără scrupule

Theodor Morell - cu Hitler

Theodor Morell (cel fără chipiu, din planul secund) îl urma pe Hitler peste tot, oricând gata să-i administreze injecțiile zilnice.

Metamfetamina făcea trupele germane să se simtă invincibile. Acestea mărșăluiau zile în șir și se avântau fără frică în luptă. Așa că nu este surprinzător faptul că liderul lor, Adolf Hitler, lua droguri.

Însă el nu ingera doar metamfetamină. Pe măsură ce războiul înainta, Hitler a devenit tot mai dependent de cele aproximativ 80 de medicamente și droguri pe care le lua.

De aceea, el a avut un atașament deosebit pentru doctorul Theodor Morell, cel care i le administra. Potrivit cărții lui Norman Ohler, intitluată „Blitz: Drogurile în Germania nazistă”, Morell era un oportunist feroce.

El lucrase ca doctor pe un vas și apoi ca medic militar în Primul Război Mondial. Apoi, Morell a devenit doctorul personal al unor atleți de succes, al unor oameni de afaceri și chiar al unor capete încoronate.

Theodor Morell și elita nazistă

Theodor Morell - Poza de grup

Theodor Morell (rândul al doilea, a doua persoană de la dreapta la stânga) îl urma pe Hitler peste tot, oricând gata să-i administreze injecțiile zilnice.

Morell profesa în Berlin și a prosperat până când naziștii au ajuns la putere. Trăsăturile și tenul închis la culoare al lui Morell au dat naștere suspiciunii că ar putea avea strămoși evrei.

După ce clientela i s-a diminuat, el s-a alăturat Partidului Nazist, pentru a fi protejat. În curând, a ajuns să trateze membrii elitei SS.

În 1936, Morell l-a întâlnit pe Führer la o petrecere. Hitler suferea de crampe la stomac și de flatulență. Doctorul l-a convins pe Hitler, care era ipohondru, să înghită capsule de Mutaflor, care conținea o tulpină de Escherichia Coli.

De asemenea, Hitler lua și niște pastile împotriva flatulenței, care conțineau urme de stricnină. Simptomele lui Hitler s-au îmbunătățit imediat.

Așa a început doctorul Theodor Morell să-i câștige încrederea liderului suprem. În curând, Morell i-a prescris lui Hitler o doză zilnică de Vitamultin, o pudră misterioasă care îi oferea energie.

Morell, umbra lui Hitler

Theodor Morell - Premiu

În 1944, Adolf Hitler l-a conferit doctorului Morell Crucea de Merit în rang de Cavaler.

Practic, Theodor Morell a reușit acolo unde alți medici dăduseră greș. Convins de miracolele pe care le făcea doctorul, în 1937 Hitler l-a numit doctorul său personal.

Dar apropiații lui Hitler l-au acceptat cu greu pe Morell, pe care mulți îl priveau ca pe un impostor. În plus, Theodor Morell era dolofan, suferea de transpirație excesivă, de halitoză și avea un miros specific, respingător.

Amanta lui Hitler, Eva Braun, care avea să devină și ea pacienta lui Morell, a simțit la început repulsie față de doctor. Însă Hitler i-ar fi spus:

„Nu l-am angajat pe doctorul Morell pentru mirosul lui, l-am angajat ca să mă trateze.”

În curând, Morell a devenit umbra lui Hitler. Îl urma în buncăre, la întâlniri militare, în vacanțe și chiar și pentru a trece în revistă teritoriile cucerite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Pacientul A”

Theodor Morell - Pacientul A

Aceste lucruri sunt consemnate în jurnalul medical detaliat al lui Morell. Jurnalul este o sursă unică pentru a afla despre sănătatea și dispoziția zilnică a Führer-ului.

În notele sale, Theodor Morell îl numea pe Hitler „pacientul A”. Aceasta era o măsură de precauție pentru a proteja intimitatea lui Hitler dacă jurnalul ar fi căzut în mâinile inamicilor.

În august 1941, Hitler s-a îmbolnăvit grav. Îi fuseseră administrate injecții zilnice cu vitamine și glucoză, dar acestea nu mai erau eficiente.

Așa că Morell a apelat la hormoni animali, care erau mult mai nesiguri din punct de vedere medical. Injecțiile administrate lui Hitler includeau stimulenți metabolici, hormoni sexuali și extracte obținute din glandele seminale.

Apoi, aventura medicală a prins aripi. Morell i-a promis lui Hitler „recuperare imediată”. Pe măsură ce Hitler se obișnuia cu compușii injectați în corpul lui, era nevoie de doze tot mai mari și de droguri tot mai tari.

Dacă Hitler nu putea să doarmă, primea o doză de barbiturice. Dacă trebuia să se trezească, primea injecții cu stimulenți și mai puternici.

Acest amestec de injecții i-a adus lui Morell porecla de „Stăpânul Reich-ului Injecțiilor”.

Opiacee din belșug

Theodor Morell - cover

În 1943, Theodor Morell a început să-i injecteze lui Hitler doze mari de opiacee. Sănătatea lui Hitler se degrada. El părea adeseori confuz și îmbătrânit, potrivit celor apropiați.

Oxicodona a devenit panaceul lui Hitler. Această substanță îl făcea pe euforic și, dată fiind frecvența dozelor mari, este posibil ca Hitler să fi devenit dependent.

În curând, nici oxicodona nu mai era de ajuns. Pe 20 iulie 1944, Hitler s-a ales cu răni ușoare de pe urma unei tentative de asasinat. De data aceasta, cel care l-a tratat pe Hitler a fost doctorul Erwin Giesing.

Acesta avea un remediu favorit, și anume cocaina. Din acel moment, lui Hitler a început să i se administreze oxicodonă, combinată cu două doze de cocaină în fiecare zi.

Aliații au început să bombardeze companiile farmaceutice, cum ar fi Merk, din Darmstadt, în decembrie 1944. Deodată, producția de Eukodal s-a oprit.

În ianuarie 1945, Hitler a rămas fără opiacee, chiar înainte de a coborî în Führerbunker. Potrivit lui Ohler, Hitler a devenit o epavă din punct de vedere fizic și psihic.

El fusese menținut funcțional de injecții. Și acum nu mai avea opiacee.

Sfârșitul unei cariere bănoase

Theodor Morell - nazisti

Theodor Morell a rămas alături de Hitler până aproape de sfârșit. În ultimele zile ale războiului, Hitler i-a acordat permisiunea să părăsească buncărul.

Morell a scăpat din Berlin cu unul dintre ultimele zboruri. Lipsit de doctorul său, Hitler a fost cuprins de mânie și i-a informat pe cei din jurul lui că se va sinucide.

Potrivit notelor lui Morell, între august 1941 și aprilie 1945, Hitler a primit un total de 800 de injecții și diverse medicamente.

Theodor Morell nu a fost niciodată condamnat pentru crime de război. Pe el nu-l interesase niciodată ideologia.

Morell a fost un oportunist care s-a îmbogățit în timpul războiului, de pe urma comerțului cu droguri și medicamente pentru elita nazistă. Dar, la sfârșit, nu a rămas cu nimic.

În 1948, doctorul Theodor Morell a murit într-un spital din orașul german Tegernsee, din cauze naturale.

Articole fascinante

  • Cristina spune:

    Aceste lucruri nu le-am stiut si nici vazut in vreun documentar .
    Multumesc !

  • >