Potrivit unei teorii susținute și de NASA, în urmă cu 4.5 miliarde de ani, un obiect masiv s-a izbit de planeta noastră. După o perioadă de haos, Pământul s-a ales cu Luna, unicul lui satelit natural.
În ciuda sutelor de sateliți artificiali care umbresc azi bolta cerească, un singur obiect a dominat cerul nopții timp de milioane de ani.
Luna a însoțit planeta noastră de-a lungul istoriei sale geologice, guvernând mișcarea mărilor și o parte din dinamica gravitațională a Terrei.
De-a lungul secolelor de observații astronomice, au existat numeroase dezbateri cu privire la originea Lunii. NASA susține că, în urmă cu 4.5 miliarde de ani, „un obiect de mărimea planetei Marte s-a izbit de Pământ”.
Din resturile acestui corp străin s-a format singurul nostru satelit natural.
Theia și teoria care explică originea Lunii
Conform acestei variante, Luna s-a format în urma coliziunii dintre două corpuri planetare. Această teorie a Institutului de Științe Lunare al NASA (NLSI) susține că a avut loc o coliziune între Pământ și o planetă embrionară, care a modificat pentru totdeauna istoria naturală a planetei noastre și a satelitului său natural.
Acest obiect cosmic este cunoscut azi sub numele de Theia. Acest corp pare să fi avut o orbită solară foarte apropiată de cea a Pământului, cu miliarde de ani în urmă.
Această condiție a făcut ca ele să se ciocnească, deoarece se aflau una în calea celeilalte în timp se învârteau în jurul stelei. În urma coliziunii violente, Theia s-a dezintegrat aproape complet.
Deși inițial a avut dimensiunea planetei Marte, a pierdut o mare parte din masă în urma impactului cu planeta noastră. Ca urmare, s-au produs schimbări majore în atmosfera Pământului.
Ceea ce a rămas din acel corp ceresc masiv a fost prins în câmpul gravitațional al Pământului. De atunci, conform acestei propuneri teoretice, Luna se învârte în jurul planetei noastre.
Deși această teorie a formării Lunii este larg acceptată, cercetătorii sceptici de la NASA se întreabă cum de atmosfera Pământului este radical diferită de cea a satelitului său natural.
Teoria a fost prezentată prima dată în anii ’70, dar mai sunt încă multe aspecte care trebuie elucidate.
Cum stă astăzi teoria coliziunii cu Theia?
Un studiu publicat recent de Science prezintă o descriere a gazelor nobile care există astăzi pe Lună. Cel mai probabil, după mii de ani de impacturi de meteoriți sau comete, satelitul a acumulat gheață, oxigen și neon pe suprafața sa.
De fapt, Luna pare să aibă suficient oxigen pentru a aproviziona Pământul pentru cel puțin 100.000 de ani. În acest sens, cercetătorii cred că acest fenomen este o moștenire a coliziunii cosmice a corpului Theia cu planeta noastră, în urmă cu milioane de ani.
„Concluzionăm că Luna a moștenit gazele nobile din mantaua Pământului, de la impactul care a format satelitul”, explică autorii.
După coliziunea masivă care a dat naștere Lunii, se pare că Pământul și-a dobândit și câmpul magnetic. În schimb, satelitul nostru natural a rămas sterp, fără viață.
Se știe că, la un moment dat, în istoria sa geologică, au existat vulcani lunari. De atunci, însă, suprafața Lunii a rămas, în mare parte, neschimbată. Deocamdată, nu există dovezi concludente care să demonstreze contrariul.
