Testul psihopatului: Această trăsătură deosebește psihopații de restul lumii

Dacă ar fi să dăm crezare filmelor și programelor de televiziune, psihopații sunt mereu cu un pas în față. Aceștia par să știe mereu ce gândesc ceilalți și cum să folosească aceste informații în avantajul lor. Însă realitatea este că un psihopat nu are în mod special abilitatea de a pătrunde în mintea unui om. Nu este vorba de faptul că nu ar putea – ci de faptul că nu vrea să o facă. O demonstrează testul psihopatului, explicat mai jos.

Psihologia psihopatului și mintea care emite teorii

Înainte de a vedea ce anume deosebește psihopații de restul oamenilor, să vorbim despre teoria minții. În principiu, aceasta se referă la abilitatea ta de a-ți imagina ce se întâmplă în mințile altor oameni.

Nu ne naștem cu o teorie a minții, însă cei mai mulți oameni dezvoltă una în jurul vârstei de patru ani. Iată un test clasic pentru cei mici.

Îi arăți micuțului Ionel o cutie de biscuiți și îl întrebi ce se află înăuntru. „Biscuiți!”, va spune el, însă va fi dezamăgit când va vedea că, de fapt, cutia este plină cu morcovi.

Anthony Perkins în rolul lui Norman Bates din filmul Psycho, al lui Alfred Hitchcock

Apoi îi prezinți lui Ionel un alt copil, pe Dana, care vede pentru prima dată cutia. „Ce crede Dana că se află în cutie?”, îl întrebi pe Ionel. Dacă are o teorie a minții dezvoltată, el va ști că Dana crede că în cutie se află biscuiți, cu toate că el cunoaște adevărul îngrozitor.

Însă dacă încă nu și-a format o astfel de teorie, Ionel s-ar putea să creadă că Dana știe de existența morcovilor, de vreme ce și el știe. Folosirea acestei abilități se numește și „formarea perspectivei” și se crede în general că lipsa perspectivei este un simptom de bază al psihopatiei.

Cine trece testul psihopatului?

Însă de fapt, nu este vorba de faptul că psihopații nu pot să dezvolte această abilitate, cât de faptul că pur și simplu nu o folosesc. Mare parte din comportamentul antisocial, aspru și crud al psihopaților poate fi atribuit unei lipse de înțelegere față de ceea ce cred și simt alți oameni.

Când unui psihopat i se spune să adopte perspectiva unui personaj dintr-o poveste, acesta este perfect capabil să intuiască ce se petrece în mintea acelui om fictiv.

Toate acestea trimit spre psihopatul șiret din filmele lui Hitchcock sau din mass-media. Cineva care poate ghici ce gândești, însă poate renunța când vrea la empatie?

Sună destul de înspăimântător. Însă povestea nu este chiar atât de simplă.

Simpatie pentru diavol

Unde se sfârșește normalitatea acceptată de societate și unde începe cu adevărat nebunia?

Este drept că ideea că psihopații sunt oameni care ar putea alege să empatizeze, dar nu o fac este puțin cam… iritantă. Mai poate fi vorba de o boală?

Ei bine, un studiu nou arată că chiar există o diferență în felul în care creierele psihopaților și creierele normale procesează emoțiile. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum ar fi în cazul în care pur și simplu ai renunța la empatie.

Dacă psihopaților li se cere să se pună în locul altcuiva, ei pot face acest lucru la fel de ușor ca restul oamenilor. Diferențele încep să apară abia când li se testează empatia fără ca ei să își dea seama.

Cum să organizezi testul psihopatului

Dacă ai participa la testul psihopatului, lucrurile ar sta după cum urmează. La început, ai vedea imaginea unei camere cu un model de puncte de pereți.

În mijlocul camerei se află o persoană care stă cu fața spre unul dintre pereți. Cercetătorul te întreabă: „Câte puncte vezi?”. Dacă persoana din imagine vede același număr de puncte pe care îl vezi și tu, durează cam o secundă ca să răspunzi la întrebare.

Însă abia aici lucrurile devin interesante. Dacă persoana din imagine nu poate să vadă toate punctele (fiindcă unele sunt pe peretele opus, de exemplu), pentru non-psihopați timpul de răspuns este cu aproximativ 100 de milisecunde mai lung.

Non-psihopatul se pune imediat în locul persoanei din imagine și își imaginează câte puncte poate acea persoană să vadă, în loc să răspundă în funcție de câte puncte poată să vadă el. Însă, pentru un psihopat, prezența persoanei și direcția în care aceasta se află orientată nu contează.

Deci, asta este: creierele normale se pun automat în locul celorlalți, în timp ce psihopații trebuie să facă un efort pentru aceasta. Ei bine, acum ne pare rău pentru incapacitatea lor de a le părea rău pentru noi.


testul psihopatului_compressedSe spune că un individ dintr-o sută este psihopat. Ceea ce înseamnă că în fiecare zi interacționăm direct sau măcar trecem pe stradă pe lângă o astfel de persoană. Teoretic, psihopații sunt ușor de recunoscut: nu empatizează, sunt manipulatori, mincinoși, șarmanți, înșelători.

Totuși, cum stabilim limita dintre normal și patologic? Unde se sfârșește normalitatea acceptată de societate și unde începe cu adevărat nebunia?

Cartea Testul psihopatului (pe care o poți comanda aici) conține răspunsuri la aceste întrebări și clarifică multe alte nedumeriri despre tenebrele minții umane.

comandă cartea

Articole fascinante

  • Hornet Natalia spune:

    Foarte interesant,dar imi este teama
    ca…voi vedea prea multi !

  • >