„Telefoanele-cărămidă”: Cum a cucerit Nokia piața mondială a telecomunicațiilor

Telefoanele inteligente pe care le folosim astăzi au ca puncte forte procesoarele (foarte „rapide”) și camerele foto performante. Însă smartphone-urile sunt în același timp atât de ușoare și sensibile la șocuri, încât spargerea ecranului este ceva frecvent.

S-au dus vremurile în care ne scăpam telefoanele pe jos fără cea mai mică emoție, acele telefoane care arătau ca niște cărămizi și pe care le puteam manipula în voie sau pe care ne jucam celebrul joc Snake pe micile ecran monocrome.

De la Mobile Cityman, telefonul care cântărea „doar” 800 de grame, la legendarul model 3310, compania Nokia și design-ul de tip „cărămidă” au revoluționat lumea telecomunicațiilor. În acest articol îți prezentăm povestea lor.

Istoria companiei Nokia: de la hârtie la telefonie

În mai 1865, omul de afaceri Fredrik Idestam a înființat o fabrică de hârtie în apropierea orașului finlandez Tampere. Câțiva ani mai târziu, s-a asociat cu Leo Mechelin, înființând compania Nokia Ab.

În 1871, operațiunile companiei au fost mutate pe râul Nokianvirta, în apropierea orașului Nokia.

Compania era specializată în fabricarea de produse din hârtie. Celuloza provenea din lemnul tăiat dintr-o pădure din apropiere, iar întregul proces era alimentat cu energie electrică de un generator amplasat pe râul Nokianvirta.

Fabrica de hartie Nokia
Fabrica de hârtie Nokia, circa 1894. Foto: Wikimedia

După încheierea Primului Război Mondial, Nokia a fost achiziționată de Edward Polon, un om de afaceri care deținea și o companie producătoare de cauciuc. În 1932, Polon a cumpărat și compania Finnish Cable Works.

Astfel, Nokia Ab și-a extins afacerile în domenii importante, printre care producerea de energie electrică, fabricarea de hârtie, cabluri și produse din cauciuc.

Distrugerile cauzate de luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial au făcut ca țările să investească masiv ca să reconstruiască orașele afectate. Drept urmare, cererea globală din domeniul industriei a crescut vertiginos, iar Nokia a reușit să profite de acest lucru.

În acea perioadă, compania s-a dezvoltat atât de mult, încât puține elemente mai trădau originile sale modeste.

La începutul anilor ‘60, Nokia a început să producă centrale telefonice manuale, în cadrul cărora un operator realiza apelurile conectând diverse cabluri.

Inovațiile în domeniul telecomunicațiilor au continuat, iar la sfârșitul anilor ‘60 Nokia a realizat un telefon care comunica prin unde radio. În 1978, Nokia a extins acoperirea radio în întreaga Finlandă, permițându-le tuturor locuitorilor să comunice între ei.

Sistemul de telefonie celulară

Mobira Talkman
Mobira Talkman. Foto: Mobira Talkman

Doar un an mai târziu, în 1979, Nokia a început să dezvolte telefoane pentru rețeaua 1G, primul sistem complet automat de telefonie mobilă celulară.

În 1982 a lansat Mobira Senator, o gamă de telefoane pentru mașină, iar câțiva ani mai târziu dezvoltat modelul Mobira Talkman.

Mobira Talkman cântărea cinci kilograme și era mai performant decât predecesorul său.

Însă adevărata „revoluție” în domeniul telefoniei mobile a început în 1987, când Nokia a prezentat primul său telefon portabil din lume, Mobira Cityman, care cântărea doar 800 de grame.

Abonează-te la canalul Incredibilia:

Era atât de scump, încât doar clienții foarte bogați și-l puteau permite. La scurt timp după lansare, președintele rus Mihael Gorbaciov a fost văzut folosind dispozitivul. Dintr-o dată, pentru utilizatori, obiectul a devenit un simbol al prestigiului.

În anii următori, Nokia a continuat să își îmbunătățească tehnologia contribuind la crearea sistemului 2G. Până în 1987, acesta a devenit noul standard european în domeniul comunicațiilor.

Punctul de cotitură

În ciuda inovațiilor de care a dat dovadă, la sfârșitul anilor ‘90 Nokia se confrunta cu probleme financiare. Le-a rezolvat prin vânzarea fabricii de hârtie și separarea diviziei de producție de cauciuc, concentrându-se exclusiv pe telecomunicații.

Nokia 1611
Nokia 1611. Foto: Pinterest

În 1997, compania a lansat primul său telefon portabil utilizat la scară mondială, Nokia 1611. Design-ul, robustețea și prețul mic l-au făcut ușor accesibil tuturor, iar cererea a crescut vertiginos.

Nokia 1611 a propulsat compania în rândul celor mai importanți jucători de pe piața telecomunicațiilor de la acea vreme.

Telefoanele-cărămidă erau aproape indestructibile

Asemănarea telefoanelor Nokia cu o cărămidă se referă, în general, la forma lor dreptunghiulară și la rezistența deosebită, care le făcea foarte rezistente.

Nokia 3310
Celebrul Nokia 3310. Foto: College Times

Telefoanele-cărămidă aveau ecran monocrom, o tastatură formată din 12 taste alfanumerice, câteva butoane pentru selectarea diverselor opțiuni din meniu și o mufă pentru încărcare.

Chiar dacă au fost poreclite „cărămizi”, aveau forma ușor curbată și canturi care le dădeau un aspect futurist. Apoi, la 1 septembrie 2000, Nokia a lansat modelul 3310, probabil cel mai popular telefon produs vreodată de compania finlandeză.

Design-ul și rezistența ieșită din comun a acestui telefon au atras vânzări astronomice pentru acele vremuri: peste 126 de milioane de unități.

În 2017, Nokia 3310 a primit un aspect mai modernă, cu o construcție din plastic lucios, un design curbat mult mai atractiv, o autonomie mai mare a bateriei și un ecran TFT 240×320 full-color. Dar, la fel ca toate lucrurile din lumea tehnologiei, a pierdut treptat din popularitate, fiind înlocuit de alte inovații.

Lumea a făcut cunoștință cu iPhone și cu alte modele care i-au urmat, iar „telefoanele-cărămidă” au dispărut încet, fiind înlocuite de telefoanele concepute după un nou standard de design și funcționalitate – cel impus de Apple.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu