Tavolara, cel mai mic regat din lume

Chiar în largul coastei Sardiniei, în Golful Olbia, se află insula singuratică Tavolara, care se ridică din mare ca un munte zimțat de cinci kilometri lungime și un kilometru lățime.

Spre un capăt, cu fața spre coasta italiană, muntele coboară în pantă pentru a forma un istm îngust cu o plajă lungă și nisipoasă. Istmul este singura parte locuibilă a insulei. De două sute de ani, aici locuiesc familia și descendenții lui Giuseppe Bertoleoni.

Tavolara, cel mai mic regat din lume
Regele Carlo I Bertoleoni și familia sa, imagine captată de fotograful reginei Victoria a Marii Britanii. Foto: Wikimedia

Giuseppe Bertoleoni, un emigrant genovez, a ajuns pe insulă în 1807, cu intenția de a locui acolo cu una dintre cele două soții ale sale și copiii lor, pentru a scăpa de acuzațiile de bigamie.

La sosire, Giuseppe s-a autoproclamat rege al insulei, titlu despre care susținea că i-a fost acordat verbal de Carlo Alberto, regele Sardiniei, care participase la o partidă de vânătoare pe insulă în 1836.

De atunci, de șapte generații, familia lui Giuseppe a domnit pe insulă, singurii supuși fiind tocmai membrii familiei. Aceștia se întrețin din creșterea caprelor și pescuit și din vânzarea de suveniruri turiștilor. De asemenea, familia administrează cele două restaurante de pe insulă.

La scurt timp după ce a ajuns în zonă, Giuseppe a descoperit că pe insulă trăia o specie rară de capre sălbatice, ai căror dinți  aveau o culoare galben-aurie, dată de algele și lichenii cu care se hrăneau animalele.

Când vestea despre caprele cu dinți aurii a ajuns la conducătorul Sardiniei, Carlo Alberto, acesta a călătorit la Tavolara în 1836 pentru a vâna un exemplar. O anecdotă spune că fiul de 24 de ani al lui Giuseppe, Paolo, a ieșit să-l întâmpine pe rege și s-a prezentat ca fiind regele din Tavolara.

După ce a petrecut trei zile pe insulă în calitate de oaspete al lui Bertoleoni, Carlo Alberto a fost atât de încântat, încât a spus:

„Paolo, tu chiar ești regele din Tavolara!”, după care s-a îndepărtat pe mare.

Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, când autoritățile italiene au încercat să exproprieze insula de la familia Bertoleoni, Paolo Bertoleoni a mers la Torino pentru a-l vedea pe Carlo Alberto și a obținut de la rege un document care îl recunoștea ca suveran al insulei Tavolara.

Tavolara, cel mai mic regat din lume
Tonino Bertoleoni actualul cap al familiei. Foto: Wikimedia

Paolo Bertoleoni s-a întors pe insulă și a creat blazonul familiei Bertoleoni, pe care l-a pictat cu mândrie pe peretele casei sale. În anii 1900, regina Victoria a Marii Britanii, care colecționa fotografii ale liderilor lumii la acea vreme, și-a trimis fotograful personal pe insulă pentru a fotografia familia regală.

Această fotografie este încă atârnată la muzeul Buckingham Palace, în Londra, și pe peretele unui restaurant de pe insulă.

În 1934, suveranitatea familiei Bertoleoni a luat sfârșit în mod oficial, când insula a fost anexată de Italia. Apoi, în 1962, NATO a înființat o bază în jumătatea estică a insulei, interzicându-le locuitorilor accesul.

În prezent, familia deține doar 50 de hectare din insulă. Deși nu mai sunt conducători, continuă să își îndeplinească rolul de protectori ai insulei. Actualul „rege Tonino” încearcă din răsputeri să obțină recunoașterea oficială a regatului său, ceea ce ar face din Tavolara – încă o dată – cel mai mic regat din lume.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu