O nouă descoperire științifică a adus în prim-plan fascinanta lume a tardigradelor, aceste minuscule creaturi cunoscute pentru rezistența lor extraordinară.

Cercetătorii chinezi au făcut progrese semnificative în înțelegerea mecanismelor biologice care permit acestor organisme să supraviețuiască în condiții extreme, inclusiv în prezența unor niveluri ridicate de radiații.

Studiul s-a concentrat pe o specie nou descoperită, Hypsibius henanensis, al cărei genom a fost analizat în detaliu. Oamenii de știință au identificat peste 14.000 de gene codificatoare de proteine, dintre care aproape o treime sunt unice pentru tardigrade.

Aceste descoperiri oferă o perspectivă inedită asupra adaptărilor genetice care conferă tardigradelor rezistența lor remarcabilă. Experimentele au arătat că tardigradele pot supraviețui unor doze de radiații de până la 1.000 de ori mai mari decât doza letală pentru oameni.

Această capacitate impresionantă se datorează unor mecanisme complexe de protecție la nivel celular și molecular. Una dintre descoperirile cheie ale studiului este rolul unei gene numite DODA1, posibil dobândită de la bacterii prin transfer orizontal de gene.

Această genă produce pigmenți care neutralizează moleculele nocive generate de radiații, oferind astfel o primă linie de apărare împotriva efectelor dăunătoare ale acestora. În plus, cercetătorii au observat că tardigradele posedă un sistem de reparare a ADN-ului extrem de eficient.

O proteină specifică, denumită TRID1, permite acestor organisme să repare daunele provocate de radiații la nivelul materialului genetic mult mai rapid decât alte specii.

Un al treilea mecanism de protecție implică creșterea producției de două proteine, BCS1 și NDUFB8, care par să joace un rol important în menținerea funcțiilor celulare vitale în condiții de stres radiologic.

Aceste descoperiri nu numai că ne ajută să înțelegem mai bine biologia fascinantă a tardigradelor, dar ar putea avea și implicații practice semnificative.

Cunoștințele dobândite ar putea contribui la dezvoltarea unor metode mai eficiente de protecție împotriva radiațiilor pentru oameni, în special în contextul explorării spațiale și al călătoriilor interplanetare de lungă durată.

Tardigradele, a căror istorie evolutivă se întinde pe parcursul a peste 500 de milioane de ani, continuă să uimească comunitatea științifică prin capacitatea lor de adaptare și supraviețuire în condiții extreme.

Pe măsură ce cercetătorii aprofundează studiul acestor organisme remarcabile, este posibil să descoperim noi aplicații ale cunoștințelor dobândite în domenii precum medicina, biotehnologia și explorarea spațială.

Studiul acestei noi specii de tardigrad reprezintă un pas important în înțelegerea mecanismelor biologice care permit vieții să prospere în condiții aparent imposibile.

Cercetările viitoare vor stabili dacă aceste adaptări sunt comune tuturor speciilor de tardigrade sau sunt specifice genului Hypsibius, deschizând astfel noi perspective în studiul rezilienței biologice și al evoluției.