Siberia e un teritoriu vast, care se întinde din estul Munților Urali până la Oceanele Pacific și Arctic. Cu trei locuitori pe kilometru pătrat, regiunea este una dintre cele mai puțin populate de pe Terra.

Cu toate acestea, ținutul puțin explorat al Siberiei este o comoară pentru arheologi, iar aerul uscat și permafrostul au păstrat intacte artefacte ce datează de zeci de mii de ani.

Deși acum este total neospitalieră, Siberia era cândva un tărâm populat de o multitudine de culturi.

Idolul Shigir este cea mai veche statuie descoperită până acum, vechimea ei fiind estimată la aproximativ 11.000 de ani. Este, astfel, de două ori mai veche decât piramidele din Egipt și a fost realizată cu 6.000 de ani înainte de construirea monumentului de la Stonehenge.

Figurina de 2.8 metri înălțime a fost sculptată din lemn de zadă. Lemnul provenea de la un copac care, după analiza inelelor, a trăit 157 de ani. Statuia este foarte bine conservată și păstrează încă o serie de linii și inscripții.

Unii cercetători cred că aceste inscripții conțin informații codate. Alții consideră că idolul, care avea la origini 5.2 metri, ar putea fi precursorul totemurilor amerindiene.

În 2014, arheologii au descoperit în ținuturile Siberiei o armură confecționată din oase. Echipamentul de protecție, vechi de 3.900 de ani, a fost realizat din oase ce provin de la un animal necunoscut.

A fost îngropat individual, separat de proprietarul lui, în stepa împădurită din jurul orașului Omsk.

Deși majoritatea artefactelor descoperite în zonă provin din cultura Krotov, cercetătorii cred că armura aparține culturii Samus-Seyminskaya, care își are originile în Munții Altai.

Obiectul a fost descoperit în stare perfectă de conservare, la 1.5 metri sub pământ. Armurile din oase nu sunt specifice doar culturilor din Munții Altai. Atât inuiții, cât și populațiile Tlingit foloseau astfel de echipamente de protecție.

În 2015, arheologii au descoperit, în necropola Nefteprovod II din Siberia, un craniu care pare să fi suferit o intervenție chirurgicală acum 3.000 de ani.

Din cercetări reiese că pacientul ar fi suferit leziuni la oasele temporale și parietale stângi și ar fi dezvoltat un hematom, iar medicii au decis să îl opereze prin tehnica trepanației.

Potrivit Listverse, analiza oaselor arată că operația a fost un succes, iar pacientul a mai trăit apoi câțiva ani.

Oamenii de știință au concluzionat că operația a fost făcută de chirurgi ai populației scitice Pazyryk și a fost realizată respectând recomandările din scrierile lui Hipocrate, reunite sub titlul de „Corpus Hippocraticum”.

Au fost concepute aproximativ în aceeași perioadă în Grecia Antică, la nu mai puțin de 5.000 de kilometri distanță.

Ceea ce nu se știe încă este dacă aceste competențe medicale se datorează unei legături între nomazii din Siberia și specialiștii în domeniu ai lumii antice sau dacă medicii culturii Pazyryk au ajuns de unii singuri la aceleași concluzii ca și savanții din Grecia Antică.

Arheologii au descoperit de curând două schelete care se țin de mână de aproximativ 5.000 de ani. Scheletele, care datează din epoca bronzului, par să fi aparținut unui demnitar și soției acestuia.

Descoperit pe malul Lacului Baikal, cuplul provine din cultura antică Glazkov.

Cei doi au fost înmormântați alături de mai multe inele rare de jad alb, pandantive confecționate din dinți de căprioară și de mosc, un pumnal din jad de 50 de centimetri și un obiect de metal neidentificat, pus într-un săculeț aflat între picioarele bărbatului.

Au fost îngropați cu fața în sus, cu capetele îndreptate spre vest și ținându-se de mână. Scheletul bărbatului este complet, dar cel al femeii a fost distrus parțial de către rozătoare.

Cuplul a fost îngropat într-un cimitir antic sacru, iar pentru a-i descuraja pe profanatorii de morminte, locul exact al acestuia a fost ținut secret față de public.

Cel mai vechi ac de cusut are 50.000 de ani și a fost descoperit în Peștera Denisova. Obiectul de 7 centimetri are o gaură pentru ață și a fost confecționat dintr-un os provenind de la o pasăre mare, neidentificată.

Datorită înfățișării sale, acul nu pare să fi fost realizat de homo sapiens, ci de o specie dispărută de oameni, cunoscută sub denumirea de „denisovani”. Potrivit Siberian Times, această descoperire demonstrează că denisovanii foloseau instrumente avansate.