Taquile, insula unde toți bărbații croșetează ca să se poată însura

Pe micuța insulă peruană Taquile, valoarea unui bărbat nu se măsoară după priceperea lui la vânătoare sau la pescuit, ci în funcție de cât de bine croșetează.

Insula Taquile este renumită pentru textilele sale deosebite. În timp ce femeile țes la război și îngrijesc animalele care dau lâna, bărbații tricotează căciuli. Numite chullos, acestea sunt deosebit de importante din punct de vedere cultural și joacă un rol-cheie în structura socială a insulei.

Taquile, insula unde toți bărbații croșetează ca să se poată însura
Bărbații își tricotează piesele complicate folosind ace metalice subțiri. Foto: Jessica Vincent

Căciulile le permit bărbaților să-și arate creativitatea și să anunțe dacă sunt căsătoriți sau celibatari. Locuitorii insulei depun eforturi importante ca să păstreze tradiția, potrivit BBC.

Localnicii au fost relativ izolați de continent până în anii 1950, iar acest fapt a ajutat la păstrarea intactă a moștenirii și a modului lor de viață.

Oamenii de pe Taquile respectă codul incaș „Ama sua, ama llulla, ama qhilla”, (în limba quechua înseamnă: „Nu fura, nu minți, nu fi leneș”). Toți sunt agricultori, iar cele șase comunități insulare fac cu rândul la îngrijirea culturilor de cartofi, porumb, fasole și orz pe terasele săpate în versanții munților.

Oamenii cresc oi, porcușori de Guineea, găini și porci și pescuiesc în lac. Turismul a luat avânt în anii 1970, oferindu-le localnicilor o nouă sursă de venit.

Zeci de mii de vizitatori sunt atrași anual pe insulă, dornici să vadă satele și lacul. De obicei, turiștii se cazează la localnici în locuințe umile.

Străinii dau o mână de ajutor la culesul recoltelor, gustă specialitățile locale (pește prăjit și cartofi cu orez, fasole și ceai de mentă) și cumpără faimoasele textile făcute manual pe insulă.

În 2005, arta textilă din Taquile a fost considerată atât de valoroasă, încât UNESCO a decretat-o Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității.

Taquile, insula unde toți bărbații croșetează ca să se poată însura
Foto: pieceworkmagazine.com

Tradiția există de aproape 500 de ani, cu rădăcini în civilizațiile antice ale popoarelor Inca, Pukara și Colla. Incașii, în special, își foloseau coifurile într-un mod similar cu chullos de Taquile, ca să afișeze însemnele specifice ale provinciei lor, dar asemănările se termină aici.

Chullos de Taquile și coifurile incașe sunt extrem de diferite. Bătrânii de pe insulă povestesc că chullo a apărut după cucerirea spaniolă din 1535. Băieții de pe Taquile sunt învățați să tricoteze încă de la vârsta de cinci sau șase ani, iar îndemânarea se transmite de la un bărbat la altul.

Primul chullo pe care îl tricotează un băiat este alb, deși mai târziu copilul va folosi lână de oaie vopsită cu plante și minerale de proveniență locală, iar metoda este rafinată până când reușește să tricoteze o căciulă îngrijită și bine strânsă.

Este un proces lent și minuțios. Chiar și cei mai experimentați tricoteri de pe insulă au nevoie de aproape o lună ca să realizeze un chullo, din cauza modelelor complicate, care reflectă simbolurile agricole, sezoniere și familiale.

Un chullo bun aduce o soție frumoasă

De asemenea, căciulile joacă un rol important în formarea cuplurilor. O femeie își alege partenerul pe baza capacității acestuia de a tricota un chullo cu ace cât mai mici și mai subțiri. În zilele noastre, unii bărbați folosesc chiar și spițe din roțile de bicicletă.

Un bărbat este considerat partener potrivit atunci când poate croșeta un chullo atât de strâns, încât ține apa dacă este întors cu susul în jos. Viitorul socru testează adesea în acest fel chullos tricotate de pretendenții la mâna fiicei.

Fetele caută cel mai bun chullo. Prin urmare, dacă un bărbat poartă o căciulă bună, are mai multe șanse să își găsească o soție. Adeseori, atunci când socrul inspectează calitatea tricotajelor viitorilor miri, iese un adevărat spectacol.

Taquile, insula unde toți bărbații croșetează ca să se poată însura
Un băiat de opt ani și-a început deja pregătirea, îndrumat de tatăl și de bunicul său. Foto: Jessica Vincent

Când socrul toarnă apa în chullo, mirele trebuie să le poată arăta apa tuturor celor care se adună la eveniment. Toată familia trebuie să vadă apa din căciulă.

Deși fiecare chullo este unic, iconografia și culorile se repetă adesea. Există trandafirul cu șase petale (o aluzie la cele șase comunități de pe insulă) și animale precum egreta, condorul și oaia.

Simbolurile agricole sunt, de asemenea, foarte bine reprezentate, deoarece localnicii citesc în plante și flori semnele care le arată când este cel mai bun moment să planteze cartofi, quinoa sau porumb.

Taquile, insula unde toți bărbații croșetează ca să se poată însura
Foto: Jessica Vincent

Lâna roșie reprezintă sângele vărsat în vechime, în timp ce albastrul este un omagiu pentru Mama Cocha, lacul care le asigură hrana.

Chiar dacă mirii își croșetează singuri căciulile, chullos colorate în roșu – „de căsătorie” – le sunt oferite în ziua nunții de către nași, ca un fel de inițiere în viața de adult.

Chullos continuă să se schimbe de-a lungul vieții unui bărbat, în funcție de statutul acestuia. Noi chullos sunt confecționate atunci când un bărbat se căsătorește sau divorțează sau atunci când poziția sa în ierarhia insulară se schimbă.

Când un bărbat devine o persoană importantă, un lider, o autoritate și este considerat un bătrân înțelept, trebuie să își schimbe vechiul chullo și să poarte unul diferit.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu