Sulul de cupru, unul dintre manuscrisele de la Marea Moartă, îi fascinează de mult timp pe arheologii și vânătorii de comori din întreaga lume. Se crede că acest document antic este o hartă care arată drumul spre o comoară și că indică 64 de puncte în care sunt îngropate cantități uriașe de aur și argint.

În total, sulul menționează peste 4.600 de obiecte realizate din metale prețioase și se estimează că întreaga comoară valorează cu mult peste un miliard de dolari, în banii de astăzi.

De la descoperirea sulului, mulți experți au încercat să descifreze mesajul și să găsească tezaurul, dar nimeni nu a reușit încă.

În timp ce majoritatea manuscriselor de la Marea Moartă au fost descoperite de către beduini, Sulul de cupru a fost găsit de un arheolog la 14 martie 1952, în Peștera 3 de lângă Qumran, un sit arheologic important, potrivit Wikipedia.

Dar, în pofida faptului că face parte din colecția extraordinară de documente din secolul I, Sulul de cupru este diferit de celelalte manuscrise de la Marea Moartă.

Sulul de cupru descrie o comoară antică

În timp ce restul textelor sunt așternut pe papirus sau pergament, Sulul de cupru este din metal. Materialul este, în cea mai mare parte, cupru combinat cu staniu. Sulul avea inițial o lungime de 2.4 metri, dar a fost desfăcut în mai multe părți.

Celelalte manuscrise de la Marea Moartă sunt considerate opere literare, dar Sulul de cupru seamănă mai mult cu o hartă a comorilor.

Practic, este o listă cuprinzătoare de puncte în care sunt ascunse sau îngropate peste 4.600 de obiecte din metale prețioase, cum ar fi aurul și argintul.

Scrierea pe sul este ebraică, dar este similară cu limba folosită în Mishnah (colecție de texte religioase evreiești). Celelalte manuscrise de la Marea Moartă sunt scrise în ebraica literară. De asemenea, Sulul de cupru a fost realizat la o altă dată, cu o altă ortografie.

Din cauza coroziunii, Sulul d cupru nu a putut fi desfășurat în momentul descoperirii. Ca să-i păstreze integritatea, guvernul iordanian l-a trimis la Institutul de Știință și Tehnologie al Universității din Manchester.

John Marco Allegro, un expert în domeniul manuscriselor de la Marea Moartă, a propus tăierea sulului în mai multe secțiuni, pentru a face textul ușor de citit. Între 1955 și 1956, materialul a fost tăiat în 23 de benzi, iar conținutul a fost transcris.

Józef Milik, cel care a realizat prima transcriere, a susținut că sulul a fost creat de esenieni, dar a menționat, de asemenea, că este posibil să nu fi fost lucrarea lor oficială.

Inițial, Milik a crezut că textul sulului conținea povestiri folclorice, dar ulterior și-a schimbat opinia. A emis ipoteza că sulul nu a fost realizat de comunitatea Qumran și că nu a fost depus împreună cu celelalte manuscrise de la Marea Moartă.

Se crede că Sulul de cupru au fost plasat în peșteră mult mai târziu. În 1962, Milik a publicat o ediție a sulului cu transcrieri realizate manual.

A atașat și câteva fotografii alb-negru ale sulului de cupru, dar acestea s-au dovedit ilizibile. În 1988, sulul a fost fotografiat cu echipamente noi, cu precizie mai bună.

Între 1994 și 1996, compania Electricité de France a finanțat eforturile de conservare a Sulului, care includeau curățarea, realizarea de scanări cu raze X, fotografierea, evaluarea nivelului de coroziune și desenarea literelor. Edițiile ulterioare au fost, astfel, mult îmbunătățite.

Datarea Sulului de cupru nu a fost ușoară, iar savanții au opinii diferite cu privire la vârsta probabilă a obiectului. Pe baza dovezilor paleografice, profesorul Frank Moore Cross, de la Universitatea Harvard, a afirmat că sulul a fost creat între anii 25 și 75 e.n.

Cu toate acestea, arheologul american William Foxwell Albright a plasat Sulul de cupru undeva între anii 70 și 135 e.n. Alți experți au vizat o perioadă similară, deoarece au crezut că tezaurul menționat în sul a fost adunat cândva între Primul Război Evreiesc-Roman (anii 66 – 73) și Răscoala lui Bar Kokhba (anii 132 – 136).

Potrivit lui Józef Milik, Sulul de cupru datează din anul 100, cu mult timp după ce Ierusalimul a fost distrus. Dacă teoria lui este corectă, ar însemna că obiectul nu a fost făcut de comunitatea de la Qumran, întrucât la acea vreme așezământul dispăruse deja.

Sulul de cupru nu este un document antic obișnuit. Este o hartă a comorilor care indică 64 de locuri diferite, iar în 63 dintre acestea se spune că se găsesc cantități mari de argint și aur.

De exemplu, se menționează că în unul dintre aceste locuri se află circa 24 de tone de aur. Lista finală menționează un document duplicat, conceput pentru a oferi informații suplimentare. Cu toate acestea, acel document nu a fost încă descoperit.

Fiecare mențiune din text urmează un tipar distinct:

i) locul general, ii) locul specific (uneori cu instrucțiuni despre cât de adânc trebuie săpat) și iii) ce a fost îngropat.

Liniile de introducere urmează acest format:

1: 1 În ruina care se află în valea Acor, sub

1: 2 trepte, cu intrarea la est,

1: 3 o distanță de patruzeci de coți: o cutie mare de argint și vase

1: 4 cu o greutate de 17 talanți (un talant echivalează cu 30-33 kilograme).