Sultanul care „a turnat fundația” puternicului Imperiu Otoman

La sfârșitul secolului al XIII-lea, Orientul Mijlociu trecea printr-o perioadă de puternică instabilitate politică. În sud, la Cairo, domneau mamelucii, foști sclavi care preluaseră puterea în Egipt. În nord și în est domina Imperiul Mughal. Între timp, Imperiul Bizantin nu mai avea forța din zilele sale de glorie…

În acest context tulbure, turcul Osman I pune bazele unei entității cunoscute sub numele de Imperiul Otoman (în limba arabă, numele lui Osman se scrie Utman, de unde și termenul „otoman”).

Foto: Pixabay.com
Osman I. Foto: Pixabay.com

Momentul ales de Osman pentru a se ridica în regiune a fost perfect, deoarece, fără stabilitate politică, teritoriul era mai ușor de dominat. Practic, Osman a fost omul potrivit la locul potrivit, la momentul potrivit.

Originea și expansiunea Imperiului Otoman

Datele certe despre Osman I sunt puține, deoarece turcii nu au lăsat însemnări scrise până în secolul al XV-lea, la mai bine de o sută de ani de la moartea lui. Cu toate acestea, se știe că acest sultan a profitat de instabilitatea politică din Anatolia – care reprezintă acum cea mai mare parte a Turciei – ajungând să controleze regiunea.

De acolo, sultanul Osman I își începe dominația asupra Imperiului Bizantin, intrat deja în declin.

Prima confruntare importantă la care a participat sultanul a fost Bătălia de la Bafeu. Desfășurată în iulie 1302, bătălia a dus la consolidarea statului otoman și accentuarea declinului Imperiului Bizantin.

Osman I este menționat ca fiind un lider carismatic și adulat de supuși. Sub comanda lui, Imperiul Otoman a cunoscut o perioadă de expansiune și prosperitate, a cărei principală victorie a avut loc în 1324, când fiul lui Osman, Orcan I, a cucerit orașul bizantin Bursa și l-a transformat în capitala statului otoman.

Declinul Imperiului Otoman

Photo: Pexels.com
Mehmet al VI-lea, ultimul sultan al Imperiului Otoman, părăsind țara după abolirea sultanatului otoman. Foto: Pexels.com

Imperiul Otoman a rezistat mai mult de 600 e ani. Otomanii au cunoscut apogeul în secolele al XIV-lea și al XVII-lea, extinzându-și constant teritoriul.

La 29 mai 1453, Mahomed (sau Mehmet) al II-lea Cuceritorul, aflat la comanda armatei pe câmpul de luptă, reușește să ocupe orașul Constantinopol, capitala bizantină. Acest eveniment marchează sfârșitul Imperiului Bizantin și este considerat de unii istorici chiar sfârșitul perioadei medievale.

Imperiul Otoman a intrat în declin puternic începând cu secolul al XIX-lea, marcat de revolte populare și conflicte cu alte state. La începutul secolului al XX-lea, imperiul ocupa Africa de Nord, regiunea Caucazului, estul și nordul Peninsulei Arabe și întreaga regiune a Anatoliei.

Cu o suprafață atât de mare și o situație economică din ce în ce mai slăbită, Imperiul Otoman ajunge să fie dizolvat după Primul Război Mondial. Sultanatul otoman a fost abolit la 17 noiembrie 1922.

Ca să știi mai mult, citește „În serai. Viețile private ale sultanilor din Istanbul”

Cartea lui John Freely ne poartă în spatele ușilor aurite de la Topkapi Sarayi, în chiar inima palatului și a secretelor pe care le-a ținut bine ascunse veacuri la rând: haremul, unde sultanul se înconjura de soții, concubine, sclave, eunuci, paji, pitici și muți, și unde toate evenimentele furtunoase care reverberau până la granițele îndepărtate ale imperiului aveau adesea loc.

Aceasta este istoria unui edificiu fascinant prin pitorescul și opulența sa fabuloasă, cutremurător prin păienjenișul de intrigi și tragismul său și, fără doar și poate, remarcabil prin încărcătură și forța sa politică.

„În serai. Viețile private ale sultanilor din Istanbul” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu