Un recent studiu aduce în prim-plan un aspect esențial al procesului de îmbătrânire, arătând că echilibrul unei persoane se deteriorează mai rapid decât forța musculară sau ritmul de mers, odată cu avansarea în vârstă.
Cercetătorii au subliniat că această concluzie se evidențiază drept o premieră în rândul studiilor asupra populației vârstnice.
Importanța includerii testului de echilibru unipedal ca metodă de monitorizare regulată pentru seniori, indiferent de sex, este un rezultat semnificativ al acestui demers științific.
Inginerul biomedical Asghar Rezaei și echipa sa de la Clinica Mayo își exprimă speranța că aceste descoperiri vor contribui la dezvoltarea unor programe mai eficiente pentru menținerea independenței fizice a populației vârstnice pe termen cât mai lung.
Testul de echilibru unipedal, deja utilizat frecvent pentru evaluarea vârstnicilor, își arată utilitatea în evidențierea îmbătrânirii neuromusculare.
Un exemplu din 1997 a relevat că indivizii incapabili să stea pe un picior timp de cinci secunde au un risc dublu de a suferi accidente prin cădere, reflectând o fragilitate fizică evidentă. De asemenea, acest test poate semnala diverse probleme neurologice.
Studiul recent a examinat durata de timp în care o persoană ar trebui, teoretic, să-și poată menține echilibrul, raportat la vârstă.
Într-o cohortă formată din 40 de persoane sănătoase, trecută de 50 de ani, s-a observat că durata de menținere a echilibrului pe piciorul non-dominant s-a redus cu aproximativ 2,2 secunde pe fiecare deceniu, în timp ce pe piciorul dominant, durata s-a scurtat cu 1,7 secunde pe deceniu.
Este notabil că frecvența balansului pe loc nu este influențată de înaintarea în vârstă. Deși eșantionul de participanți este relativ mic, testul a arătat o degradare semnificativă a echilibrului odată cu trecerea anilor, mai accentuată decât scăderile în forța musculară.
Viteza de mers nu a prezentat modificări semnificative generate de vârstă. Facem remarcabilă simplitatea testului de echilibru, care nu necesită o pregătire specializată sau instrumente complexe de analiză, ceea ce permite o aplicare facilă, chiar și în mod individual.
Participanții la studiu au fost supuși unor teste cu o durată de 30 de secunde. Testele au început cu păstrarea echilibrului pe ambele picioare, cu ochii deschiși, urmată de aceeași sarcină cu ochii închiși.
Apoi, participanții au încercat să-și mențină pe rând echilibrul pe piciorul dominant și non-dominant, cu variații ale poziției ochilor. Oscilațiile subtile ale corpului au fost atent măsurate.
Deși toți cei implicați în testare au reușit să rămână echilibrați cu ușurință, balansările posturale s-au intensificat semnificativ odată cu înaintarea în vârstă.
Totuși, balansul pe un singur picior nu a fost un indicator al declinului legat de vârstă, ceea ce sugerează că acesta este un fenomen obișnuit când implică un singur picior, în timp ce balansarea generalizată poate semnala o problemă.