Sculpturile de marmură „imposibile” din Capela Sansevero di Sangro

La sfârșitul secolului XVI, ducele de Torremaggiore, Giovan Francesco di Sangro, a ridicat în grădina casei familiei sale din Neapole, Italia, o capelă „pentru a-i mulțumi fecioarei Maria”, după ce și-a revenit miraculos dintr-o boală gravă.

Locul, numit Capela Sansevero di Sangro, adăpostește astăzi cele mai ieșite din comun opere ale unor artiști italieni de frunte din secolul XVIII. Printre acestea, în centrul naosului, se află figura culcată a lui Isus, acoperită cu un văl sculptat din același bloc de marmură, potrivit Italian Ways.

Prim-plan cu „Cristo velato”(1753), de Giuseppe Sanmartino. Foto: PaolaDeRosa

Vălul este atât de realist, încât s-a zvonit că sculptorul, Giuseppe Sanmartino, pusese un văl adevărat peste sculptură și apoi îl transformase în marmură folosind un proces chimic misterios.

Sculptura „Cristo velato” („Crist cu giulgiu/văl”) fusese începută de un alt sculptor, Antonio Corradini, cunoscut pentru statuile sale care înfățișează femei purtând văluri de sub care fețele și trupurile li se disting cu ușurință.

Însă Corradini a murit înainte să-și termine munca, iar Sanmartino, un artist necunoscut până atunci, a continuat opera în stilul său. Această sculptură extraordinară i-a adus lui Sanmartino alte comenzi din partea dinastiei Bourbonilor și a unor biserici importante din Neapole.

„Modestia” sau „Modestia cu văl”, de Antonio Corradini. Foto: Flickr

Pe lângă „Crist cu giulgiu”, Capela Sansevero mai conține încă una dintre sculpturile lui Antonio Corradini – „Modestia”. Finalizată în 1752, aceasta este ultima sculptură din șirul de nuduri de femei cu văl ale acestui artist, reprezentând un subiect pe care l-a dezvoltat și rafinat de-a lungul întregii sale cariere.

Măiestria artistului în prelucrarea marmurei poate fi văzută în reprezentarea vălurilor care par ușoare și diafane și care acoperă trupurile figurilor sculptate.

În cazul „Modestiei”, figura feminină este acoperită de un văl mare care îi cade peste întregul corp, accentuându-i sânii și acoperind zona pubiană.

Prim-plan cu „Eliberarea de înșelătorie” (1754), de Francesco Queirolo. Foto: My Modern Met

O altă capodoperă din Capela Sansevero este „Il Disinganno”, cunoscut și ca „Eliberarea de înșelătorie”. Sculptura înfățișează un pescar prins într-o plasă și a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură.

Alegorie a omului care se eliberează de păcat, „Il Disinganno” a fost realizată de artistul Fancesco Queirolo, care a avut nevoie de șapte ani ca să o finalizeze.

Mașinile anatomice cu oase de om

Pa lângă aceste sculpturi de marmură delicate, în subsolul capelei se află două modele numite „mașini anatomice”, care au o rețea complexă și delicată de artere, vene și capilare de grosimi, culori și lungimi diferite.

Oasele sunt ținute laolaltă cu ace, cuie și sârme de metal. Craniile au fost tăiate cu fierăstrăul și de fiecare parte au fost montate balamale pentru ca oamenii să le poată deschide și să privească înăuntrul lor, unde se află o rețea complexă de vase de sânge.

Foto: Wikimedia

Detaliile excepționale ale reproducerii sistemului vascular au dat naștere zvonurilor că Sansevero a injectat un compus pe bază de mercur în fluxul sanguin al servitorilor săi cât timp aceștia erau încă în viață, transformându-le sângele în metal și conservându-le sistemul circulator.

Oasele sunt reale, însă vasele de sânge sunt, de fapt, sârme de metal, ceară colorată și mătase, obținute printr-o tehnică destul de comună în cadrul studiilor anatomice de la acea vreme.

Acuratețea sistemului circulator uman la aceste modele din secolul XVIII, ținând cont de nivelul de cunoștințe de la acea vreme, este cu totul remarcabilă.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu