Starlite, materialul rezistent la 10.000 de grade Celsius a cărui formulă a dispărut odată cu inventatorul

În anii ’80, Maurice Ward, un frizer lipsit de pregătire în domeniul științific, a reușit să creeze un material special, care putea rezista chiar și la temperaturile uriașe provocate de exploziile nucleare.

Numit Starlite, acest material ultrarezistent ar fi putut avea o sumedenie de aplicații în industrie și în explorarea spațială. Problema este că Ward nu a dezvăluit nimănui rețeta materialului, care a „murit” odată cu el.

Ward era frizer, om fără studii universitare

Maurice Ward
Maurice Ward. Foto: David Levenson/Getty Images

Maurice Ward s-a născut în 1933, iar în anii ’60 a lucrat ca frizer în Hartlepool, un orășel din provincia engleză Yorkshire. Era un profesionist desăvârșit și foarte apreciat pentru munca sa.

Se specializase în arta colorării părului și a petrecut mulți ani învățând cum să creeze propriile vopsele de păr.

Salonul de înfrumusețare pe care îl administra împreună cu soția sa, Eileen, și cu cele patru fiice ale lor era extrem de popular și avea clienți din întreaga Anglie.

Ward nu a urmat niciodată studiile universitare și nu avea diplomă în domeniul chimiei. Cu toate acestea, în timpul liber îi plăcea să experimenteze și să inventeze diverse lucruri. Această pasiune l-a făcut să achiziționeze, la începutul anilor ’80, un aparat de extrudare.

Extrudarea este o tehnică de prelucrare a materialelor (metal sau plastic) prin deformare. Procedeul constă în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță (aparatul de extrudare).

Experimentele eșuate și dezastrul care i-a schimbat viața

Ward a început să experimenteze cu mașina, începând să-și piardă interesul pentru frizerie. Însă, în ciuda numeroaselor ore pe care le-a petrecut „jucându-se” cu mașinăria, nu a reușit să obțină niciun material viabil.

Maurice Ward 02
Maurice Ward. Foto: BBC

Exasperat, a abandonat munca și a depozitat mașina de extrudare. Aceasta a zăcut într-un depozit până în 1985, când motorul unui avion al British Airtours a luat foc, iar 55 de pasageri și-au pierdut viața.

Ward a fost atât de impresionat de această tragedie, încât s-a hotărât să încerce să creeze un material care să reziste la temperaturi extrem de înalte fără să elibereze fum sau gaze toxice.

„Acest lucru m-a interesat pentru că avionul a luat foc la sol, nu în aer, și pentru că fumul și gazele toxice au omorât oameni, nu focul în sine. 55 de oameni au murit în 40 de secunde. M-am gândit să încerc să creez un material care să nu ardă prea mult”, a declarat Ward într-un interviu.

S-a cufundat în muncă și, după numeroase încercări (potrivit Wikipedia, bărbatul producea nu mai puțin de 20 de formule pe zi), Ward a reușit să creeze materialul la care visa, pe care l-a numit Starlite.

Starlite stârnește interesul NASA, Boeing și NATO

În pofida succesului, a refuzat de fiecare dată să relateze cum a reușit să creeze Starlite și nu a dezvăluit nimănui rețeta.

Ce se știe, din declarațiile făcute de inventator de-a lungul timpului, este că Starlite era o combinație de polimeri și copolimeri, cu un adaos de ceramică.

Materialul putea rezista la temperaturi inimaginabil de ridicate, fără a produce fum sau gaze toxice. De asemenea, rezistența și durabilitatea materialului sporeau la expunerea la foc.

Deși era extrem de dur, fiind capabil să reziste la temperaturile generate de o explozie nucleară (după cum aveau să arate testele NASA și NATO) și la cel puțin de trei ori punctul de topire al diamantelor, Starlite era flexibil și putea fi modelat în diverse forme.

Maurice Ward 03
Foto: Starset Society

Vestea producerii Starlite au ajuns la producătorii emisiunii „Tomorrow’s World” („Lumea de mâine”), difuzată de BBC. În martie 1990, capacitățile materialului au fost demonstrate în emisiune (mai jos, o parte din înregistrare).

Producătorii au tratat un ou de găină cu Starlite, iar apoi l-au expus la o temperatură de 1.200 de grade Celsius. Oul nu a luat foc nici după cinci minute de expunere. Mai mult, gălbenușul era încă crud.

După emisiune, Ward a fost asaltat de mai multe agenții interesate de invenția sa. Ward a permis mai multor organizații, precum Centrul Britanic pentru Arme Nucleare și companiei Imperial Chemical Industries, să efectueze teste pe eșantioane, dar nu le-a permis să rețină eșantioanele, de teamă că invenția lui să nu fie copiată.

Oficialii NASA au făcut teste pe Starlite în 1994, ajungând la concluzia că materialul ar putea fi utilizat ca scut termic pentru navele spațiale.

Alții interesați au fost Boeing și NATO. Specialiștii NATO au testat materialul și au ajuns la concluzia că acesta rezistă la temperaturi de peste 10.000 de grade Celsius, inclusiv în cazul unei explozii nucleare.

Ward nu a dezvăluit niciodată secretul Starlite

Starlite
Foto: ThermTest

Numărul uriaș de potențiali investitori a fost copleșitor pentru Ward. Acesta era hotărât să păstreze formula secretă și chiar a refuzat să breveteze materialul. Toate ofertele din partea organizațiilor și companiilor s-au lovit de același răspuns: „Nu.”

Dorind să mențină controlul asupra oricăror proiecte care ar fi presupus fabricarea de Starlite, Ward își schimba pretențiile financiare de la o zi la alta.

Potrivit New Scientist, Ward a negociat cu mai multe organizații, printre care Boeing, NASA și Departamentul Apărării din Marea Britanie, însă fără succes din cauza pretențiilor lui Ward.

Maurice Ward s-a stins din viață în 2011, fără să-și fi brevetat invenția. Deși a afirmat că unii membri ai familiei sale apropiate cunoșteau formula Starlite, acest lucru nu a fost confirmat niciodată.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Enciclopedia invențiilor”

Cartea conține o cronologie detaliată, îmbogățită cu ilustrații uimitoare, care spune povestea invențiilor și a descoperirilor făcute de-a lungul istoriei, de la cele mai primitive unelte de piatră până la cele mai recente sonde spațiale. Enciclopedia oferă amănunte despre cele mai importante evenimente științifice, cum ar fi Revoluția Industrială sau prima aterizare pe Lună, dar și despre extraordinara viaţă a oamenilor de știință ale căror idei au construit lumea așa cum o știm astăzi.
Cartea „Enciclopedia invențiilor” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „Starlite, materialul rezistent la 10.000 de grade Celsius a cărui formulă a dispărut odată cu inventatorul”

  1. Si ce a castigat? Capsoman cretin. Altii au lasat formula la tnt, virusuri si alte prostii….chestii care au ucis milioane de oameni. Asta putea salva vieti. Asa ca….da-l in c…..t cu formula lui cu tot de babalic tampit. Amu e in iad si nu are starlit la cazan sa-l protejeze de focu lui Scaraotchi.

    Răspunde

Lasă un comentariu