O echipă de cercetare a reușit să inducă starea de hibernare la șobolani și la șoareci

Mecanismele care controlează somnolența și alte stări hipotermice, în care temperatura corpului scade sub 37 de grade Celsius, sunt în mare parte necunoscute științei. Știm că multe animale pot intra în hibernare.

Metabolismul, ritmul cardiac și respirația sunt reduse la minimum, permițându-le să reziste la condiții grele de mediu, de regulă pe timpul iernilor geroase. Urșii sunt cele mai populare animale care experimentează această stare (pe lângă lilieci și veverițe).

Cercetătorii le-au indus rozătoarelor un somn de câteva zile, fără a le afecta funcțiile de autoreglare. Foto: iStock

Recent, însă, o echipă de oameni de știință de la Universitatea Tsukuba (Japonia) și de Harvard Medical School (SUA) a descoperit cum să inducă o stare similară la șoareci și la șobolani, potrivit Genetic Engineering & Biotechnology News.

De ce unele animale hibernează și altele nu?

Cercetătorii au descoperit în hipotalamusul rozătoarelor un circuit neuronal care controlează torpoarea, o stare similară hibernării.

Aceasta seamănă cu așa-numita animație suspendată pe care o cunoaștem din filmele și romanele SF (este un clișeu atunci când vine vorba de călătorii spațiale).

Șobolanii nu hibernează, ci intră într-o stare cunoscută sub numele de letargie zilnică, care durează doar câteva ore, pentru a economisi energia atunci când hrana lipsește.

Prin stimularea acestor neuroni – neuronii Q, care induc starea de letargie –, cercetătorii le-au putut induce șobolanilor un somn care s-a întins pe mai multe zile.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Circuitul neuronal hipotalamic le-a declanșat „o stare hipotermică și hipometabolică de lungă durată, similară cu hibernarea”, au scris cercetătorii. Temperatura corporală a rozătoarelor a scăzut până la 22 de grade Celsius în timpul hibernării induse artificial.

În timpul acestei stări de hipotermie și hipometabolism induse de neuronul Q, au remarcat că, „deși temperatura corpului și nivelul de consum de oxigen au rămas foarte scăzute, capacitatea de reglare a metabolismului a rămas funcțională, ca în hibernare”.

Urșii hibernează perioade îndelungate, care variază, însă, din cauza temperaturii mediului exterior. De regulă, urșii Grizzly hibernează între cinci și șapte luni. Foto: Wikimedia

Cercetătorii au adăugat că „nu au existat deteriorări evidente ale țesuturilor sau ale organelor ori anomalii de comportament după ieșirea din această stare.”

„Studierea somnolenței la șobolani ne ajută să înțelegem cum această caracteristică fascinantă a căldurii împiedică temperatura corpului să scadă dramatic”, concluzionează echipa care a desfășurat studiul.

Ar putea permite inducerea hibernării sintetice și la om, dacă se va dovedi că avem aceleași celule cerebrale cu ale rozătoarelor folosite în acest studiu.

Posibilitatea de a pune pe cineva în animație suspendată ar putea îmbunătăți ratele de recuperare în urma intervențiilor chirurgicale sau după anumite boli, potrivit echipei. De asemenea, rezultatele dau noi speranțe în ceea ce privește călătoriile în spațiul cosmic.

„Imaginația prinde aripi când ne gândim la potențialul unor stări asemănătoare hibernării la oameni. Am putea cu adevărat să extindem durata de viață? Este aceasta modalitatea de a trimite oamenii pe Marte?”, se întreabă cercetătorii.

Sinisa Hrvatin, coautor al studiului, a comentat că „pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să studiem în primul rând biologia fundamentală a letargiei și a hibernării la animale. Noi și alții facem acest lucru; nu este SF”.

Conceptul de animație suspendată apare des în filmele SF. Foto: Wordless Tech

Această lucrare, publicată în revista Nature, deschide calea către înțelegerea modului în care se pot declanșa și controla aceste condiții.

În cele din urmă, ar putea ajuta la dezvoltarea de metode de inducere de stări hipotermice la oameni, care se vor dovedi utile în medicină.

Speculând și mai mult, ne putem întreba dacă nu cumva astfel de metode ar putea să permită animația suspendată, atât de cunoscută fanilor lumii SF.

Indiferent ce ne rezervă viitorul, mamiferele mici au sisteme de reglare a temperaturii foarte diferite de cele ale mamiferelor mari, deci nu este clar dacă stimularea acelorași neuroni va avea același efect.

Cercetătorii vor continua să studieze acest fenomen pentru a înțelege mai bine efectele pe termen lung, precum și rolul altor circuite neuronale implicate în acest proces.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu