Amintiri din casa groazei – Secretele unui spital de boli mintale

Prin nepăsarea, complicitatea și reavoința medicilor și autorităților, multe spitale psihiatrice au degenerat de-a lungul istoriei în adevărate lagăre de concentrare. Byberry, din Philadelphia, SUA, este un spital de boli mintale cu o istorie neliniștitoare.

„Mii de oameni își petrec zilele, adeseori săptămâni la rând, în dispozitive numite eufemistic „de restricție”.

Acestea sunt cătușe groase de piele, halate mari de pânză, manșoane, mănuși, încuietori și cearșafuri de restricție. Sute dintre ei sunt închiși în locuințe, camere goale și fără paturi care put a mizerie și fecale.

Acestea sunt luminate ziua numai prin găuri de un centimetru din ferestrele placate cu oțel. Noaptea, sunt niște morminte negre, în care urletele celor nebuni își găsesc un ecou surd în pereții cu zugrăveala decojită.”

Pacienți într-un film de groază

spital de boli mintale

Deși descrierea de mai sus pare desprinsă dintr-un film de groază, ea este luată dintr-un articol din 1946 al revistei LIFE despre un spital de boli mintale: Byberry, din Philadelphia.

Chiar și în ziua de astăzi, tratamentele inumane și abuzarea pacienților sunt principalele amintiri lăsate de acest spital de boli mintale (cunoscut oficial ca Spitalul de Stat Philadelphia).

Ceea ce a început în 1903 ca o fermă unde munceau câțiva pacienți labili, a devenit până la urmă un campus cu mai multe clădiri. Deși a ajutat ca facilitățile medicale din zonă să nu fie supraaglomerate, a crescut atât de repede, încât nu-și putea suplini nevoia de personal.

În curând, administratorii acestui spital de boli mintale au angajat și personal necalificat. Dacă aveai nevoie de o slujbă, ei ți-o ofereau. Probabil că unii dintre cei angajați acolo chiar îndeplineau condițiile pentru angajare.

spital de boli mintale

În același timp, aproape 3.000 de persoane care nu luptaseră în Al Doilea Război Mondial din motive religioase au fost trimise să lucreze în spitale de boli mintale din întreaga țară.

În mare parte, datorită mărturiilor și fotografiilor acestor pacifiști, condițiile abuzive din Byberry au fost aduse la lumină.

Deși exista personal implicat, cu compasiune, care muncea din greu și căruia îi păsa cu adevărat de pacienți, câțiva angajați nepotriviți au făcut abuzuri care ne par și astăzi îngrozitoare…

Un spital de boli mintale și abuzuri inumane

spital de boli mintale

Datorită lipsei de personal, exista un procent extrem de mic de oameni de ordine raportat la numărul de pacienți din spitalul de boli mintale Byberry. Din această cauză, pacienții erau adeseori lăsați neîmbăiați și în pielea goală.

Curățenia era un concept necunoscut, lenjeria de pat era nespălată, și podelele erau lipicioase, din cauza urinei. În loc să aibă grijă de pacienți, personalul îi imobiliza la pat.

Aceasta se întâmpla uneori pentru câteva luni la rând. Pe de altă parte, politica de uși deschise pentru pacienții înalt funcționali de la Byberry însemna că era ușor pentru unii să evadeze.

Propietarii de case găseau uneori pacienți dormind pe peluzele lor. Totuși, unii pacienți care au fugit au sfârșit prin a se sinucide nu departe de spital.

Un pacient a scăpat într-o zi rece de februarie. Dar când s-a răzgândit, nu a putut găsi personal care să-l lase înapoi înăuntru. A murit din cauza expunerii la intemperii.

„Vindecarea cu apă”

spital de boli mintale

„Un infirmier a scufundat un prosop mare în apă. Apoi l-a înfășurat în jurul gâtului pacientului. După ce l-a stors, l-a înfășurat în jurul gâtului pacientului. Infirmierul a unit capetele și a început să răsucească.

Întâi a strâns nodul. Apoi a răsucit încet prosopul pentru ca pacientul să știe ce îl așteaptă. Pacientul a implorat mila. Dar răsucirea a continuat. Ochii pacientului s-au bulbucat, limba i s-a umflat, respirația sa era chinuită.

Până la urmă, corpul i-a căzut înapoi pe pat. Fața sa era de un alb înfiorător, și nu părea să respire. Au trecut 15 minute până când a dat semne de întoarcere la viață. Pacientul fusese supus.”

Această acțiune nu lăsa urme fizice pe corp și putea cu ușurință să scape investigatorilor. Ca și în cazul „vindecării cu apă”, alte bătăi și abuzuri ale personalului din Byberry au trecut neobservate.

Un observator care lucra la spital a raportat că angajații erau atenți să nu fie văzuți când foloseau „arme sau pumnii pe pacienți”. Astfel de atacuri au avut fără îndoială ca rezultat rănirea și moartea.

Abuzul de medicamente

spital de boli mintale

Unele dintre cele mai îngrozitoare abuzuri de la Byberry aveau loc în timpul „tratamentului”. De exemplu, doctorii scoteau dinții fără anestezie și practicau alte proceduri medicale fără analgezice.

Larry Real, un psihiatru care a făcut un scurt stagiu la Byberry în anii ’70, și-a adus aminte de un membru al personalului care încerca să-i pună copci unui pacient, fără analgezice. Doctorul fusese învățat că oamenii cu schizofrenie nu simt durerea.

În contrast cu puțina folosire a analgezicelor, alte medicații erau folosite excesiv în modalități la fel de periculoase. Thorazine, de exemplu a fost cândva văzut ca fiind un medicament-minune și administrat la liber în Byberry.

spital de boli mintale

Compania farmaceutică Smith, Kline & French a deschis chiar și un laborator în Byberry și a făcut teste amănunțite (și moralmente îndoielnice) cu acest medicament.

Pacienții erau incapabili să înțeleagă în întregime și să-și dea consimțământul și, în unele cazuri, nu exista o familie care să fie anunțată în cazul decesului. Ei au fost obligați să se ofere voluntari pentru aceste teste medicamentoase.

Până la urmă, sute de pacienți de la Byberry au murit în timpul acestor teste.

Medici inumani, nebunie și crimă

spital de boli mintale

În 1919, doi oameni de ordine de la Byberry au mărturisit că au strangulat un pacient până când acestuia i-au ieșit ochii. Ei au dat vina pentru acțiunile lor pe sindromul de stres post-traumatic pe care îl aveau în urma participării la Primul Război Mondial.

Nu numai că nu au fost puși sub acuzare. Au fost păstrați în personal și li s-a mărit salariul.

Pe lângă cazurile în care personalul ucidea pacienții, s-au strâns și cazuri în care pacienții ucideau alți pacienți. Pe lângă cei instabili mintal, Byberry adăpostea și mulți infractori, trimiși acolo pentru „testare psihiatrică”, în loc să fie trimiși la închisoare.

Un pacient a încercat chiar să ucidă pe cineva cu o lingură ascuțită, în 1944. Potrivit lui Warren Sawyer, membru al personalului, omul „a mers la un pacient și l-a înjunghiat într-o parte a gâtului, deasupra umărului și i-a înfipt lingura vreo trei centimetri. Aproape că a nimerit jugulara.”

Un spital de boli mintale cu pacienți care dispar

O pacientă a fost violată, ucisă și aruncată pe proprietatea unui alt pacient în 1987. Personalul i-a descoperit, în cele din urmă, cadavrul, atunci când alți pacienți au fost văzuți jucându-se cu dinții ei.

Alte două cadavre de pacienți au fost găsite în 1989, când au fost îndepărtate buruienile din jurul clădirii. Unul dintre acești pacienți lipsea de aproape cinci luni.

Se pare că existau câțiva pacienți care pur și simplu „dispăreau” și nimeni nu avea timp să-i caute. În sfârșit, pe 21 iunie 1990, după zeci de ani de controverse, spitalul de boli mintale Byberry și-a închis porțile.

Te fascinează subiectul? Descoperă și 15 imagini tulburătoare din lumea ascunsă a spitalelor psihiatrice

Articole fascinante

  • Aurel Vlad spune:

    In secolul XXI ,nu XX, copii ai nimanui, fiinte nevinovate,si nu nebuni, erau
    tinuti in pielea goala, mancau ca animalele unde-si faceau si
    nevoile, intr-o casa de copii, cu Director si personal „calificat ”
    si platit de Statul Roman, pana cand un American a filmat scenele de Groaza din Sighet-Maramures, plecand cu ochii in lacrimi.

  • Raul Radu spune:

    Nu a fost un American care a filmat la Sighet ci o echipa de reporteri din Swindon, Wiltshire, Anglia. Documentarul realizat de ei a fost initial transmis de BBC si a socat intreaga lume. S-a numit Convoy to Romania.
    Reporterii de la BBC West care au filmat au insotit un convoi de ajutoare organizat in Swindon de 2 romani si sotia unuia dintre ei.
    Raul Radu, Anne Radu si d-l Stratan Gheorghe.
    In februarie 1990 curand dupa revolutia din Decembrie 1989 convoiul organizat

  • Ioan Dănilă spune:

    Și, ca să vezi! Lumea capitalistă a încriminat tot timpul pe cea socialist-comunistă. Lumea capitalistă, lumea tuturor posibilităților! Sâc. Or fi fost ei comuniștii lui marx-enghels, lenin și stalin catastrofe feroce inumane însă nici cu lumea capitalistă nu mi-e rușine. Dacă o iei la purificat în decursul vrelurilor apuse vei putea descoperii adevărata față a acestei, lumi care sa autoimpus și la noi după crimele lui decembrie 1989 când făptașii se plimbă în voie, râzând în nas părinților ce și-au îngropat fiii și fiicele

  • >