fbpx

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă

David Lyall își ținea respirația în timp ce făcea prima incizie în abdomenul unei păsări de culoare măslinie, care se afla pe masa din fața lui. Lyall, ornitolog amator, nu mai văzuse o astfel de pasăre înainte și știa că trebuia să lucreze repede și să usuce specimenul înainte ca să aibă loc infestarea cu viermi.

Pentru următoarele câteva ore, Lyall a lucrat cu repeziciune și îndemânare, îndepărtând pielea de pe mușchi. Lyall a pornit de la abdomen spre spate și coadă și apoi în sus, către gât și cap, până când a desprins pielea de pe corpul păsării.

A făcut chiar și o mică gaură în spatele craniului și a scos cu grijă creierul. După ce a îndepărtat toate țesuturile, a umplut carcasa goală cu lână, a suturat incizia și a pus specimenul la fereastră, ca să se usuce la soare.

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă
Ornitologul amator David Lyall

De-a lungul lunilor următoare, Lyall a repetat acest proces de mai multe ori, conservând cel puțin 15 specimene din specia cunoscută ca „Pitulicea lui Lyall” sau „Pitulicea de pe Insula Wren” (Traversia lyalli).

Aceste specimene se află acum în nouă muzee diferite din jurul lumii. Ele sunt tot ce a mai rămas din această specie.

David Lyall a făcut parte din personalul administrativ al farului ce tocmai fusese inaugurat pe Insula Stephens. Această insulă este un mic tărâm bătut de vânturi, nu mai mare de 800 de metri pătrați, ce face parte din Noua Zeelandă.

Farul a fost inaugurat în 1894 și, la scurt timp după aceea, David Lyall, alături de alți 16 oameni, a sosit la noul său avanpost. Fiind naturalist, Lyall aștepta cu nerăbdare să preia noul său post pe această insulă nelocuită și, în mare parte, neexplorată.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă
Pisicile ucid miliarde de păsări și mamifere din jurul lumii în fiecare an și sunt responsabile de dispariția a zeci de specii

Aici era locul în care își putea urma pasiunea. Viața de lucrător la far era izolată, așa că David a adus cu el pisica lui gestantă, pe nume Tibbles, ca să-i țină companie.

Probabil că Lyall abia aștepta ca Tibbles să își nască puii, fără să fie conștient de dezastrul care urma să se abată asupra populației de păsări de pe insulă.

Pisicile sunt prădători excepționali. În cartea Războaiele Pisicilor, autorii Peter Marra și Chris Santella estimează că pisicile ucid cam 2.4 miliarde de păsări pe an numai în Statele Unite.

O mare parte dintre aceste păsări nu sunt ucise pentru a fi mâncate, ci pentru distracție. Pisicile sunt stimulate de vânătoare și, chiar dacă nu sunt înfometate, își ucid oricum prada.

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă
Farul de pe Insula Stephens

Uneori, pisicile domestice cărora li se permite să umble în libertate pe afară le aduc proprietarilor lor mici cadouri, sub forma unui șoarece sau a unei păsări moarte.

La scurt timp după ce David Lyall s-a instalat ca asistent la farul de pe Insula Stephens, Tibbles a început să-i aducă astfel de cadouri. Lyall ajunsese de puțin timp pe insulă, însă a reușit să identifice cele mai multe dintre păsările pe care i le aducea pisica, în afară de un anumit specimen ciudat.

Această pasăre era mică, măslinie pe spate, pală pe piept, iar penele aveau o nuanță maronie. Pasărea avea o dâră de culoare galben deschis deasupra ochilor, aripi scurte și un cioc lung și drept.

Lyall nu mai văzuse acest tip de pasăre înainte și de fapt, niciun biolog nu mai întâlnise această specie. Simțind că se afla pe punctul de a face o descoperire, Lyall a început să împăieze specimenele la lumina unei lămpi cu parafină.

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă
Unul dintre specimenele de pitulice de pe Insula Stephens. Fiecare specimen cunoscut din această specie a fost adus la far de pisici

A trimis specimenele către cei mai renumiți ornitologi ai acelor vremuri, inclusiv lui Walter Rothschild, lui Walter Buller și lui H.H. Travers. Walter Buller și-a dat imediat seama că era vorba de o specie nouă și a început să lucreze la o descriere științifică, pe care dorea să o publice într-o publicație de specialitate.

Walter Rothschild, un bancher și zoolog britanic, a cumpărat mai multe specimene de la Lyall, pentru o sumă frumușică. Rothschild a fost cel care a sugerat denumirea științifică de Traversia lyalli, în onoarea lui David Lyall, cel care descoperise această specie și a lui H. H. Travers, care îl ajutase pe Rotschild să își procure specimenele.

Între timp, populația de pisici de pe insulă creștea și felinele au început să ucidă păsările în cantități alarmante. Situația a fost înrăutățită de faptul că această pitulice nu putea zbura.

Pasărea fugea pe sol sau țopăia de pe o creangă pe alta. La început, această pasăre era răspândită în întreaga Nouă Zeelandă, însă prădătorii, cum ar fi șobolanul polinezian, au ucis aproape întreaga populație, cu excepția unei mici colonii aflate pe Insula Stephens.

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă
Un alt specimen de pitulice de pe Insula Stephens, expus la Muzeul Carnegie de Istorie Naturală din Pittsburgh

Probabil că păsările au migrat pe această insulă în timpul ultimei glaciațiuni, când insula era legată de masa principală de pământ. Când nivelul mării a crescut, Insula Stephens a devenit un adăpost sigur, fără prădători naturali, până când Lyall a sosit cu pisica lui.

Până în februarie 1895, la mai puțin de un an după ce Tibbles adusese primul specimen, pitulicea devenise imposibil de găsit. În aceeași lună, Lyall i-a scris cu regret lui Walter Buller că „pisicile s-au sălbăticit și sunt responsabile de un adevărat dezastru în rândul păsărilor”.

De atunci, această pasăre a mai fost zărită numai de două ori. Pe 16 martie 1895, în ziarul din Christchurch numit The Press a apărut un editorial care relata:

„Există motive întemeiate să credem că pasărea nu mai poate fi găsită pe insulă, și, cum nu se cunoaște faptul că ea ar exista și în alte locuri, se pare că această specie a dispărut. Probabil că acesta este un record în ceea ce privește exterminarea unei specii.”

Cum a provocat o pisică dispariția unei întregi specii de pitulici din Noua Zeelandă
Insula Stephens, văzută de pe Insula D’Urville

În 1898, pe Insula Stephens a sosit un nou asistent pentru far. Acesta a cerut imediat puști și muniție de la Departamentul Marinei, pentru a scăpa de populația excesivă de feline de pe insulă.

Nouă luni mai târziu, bărbatul raporta cu mândrie că împușcase mai mult de 100 de pisici sălbăticite. A mai durat încă 26 de ani, însă, în 1925, pe insulă nu se mai afla nicio pisică.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>