Șobolanul pe care a crescut o ureche de om: Istoria unui experiment controversat

Șobolanul cu o ureche de om crescută pe spinare este un simbol al științei. Această imagine circulă de mai mult de 20 de ani. Poate că este o imagine care ne arată ce se întâmplă atunci când știința „o ia razna”…

Totuși, mulți nu înțeleg cum și în ce scop a fost creat acest animal. În continuare, îți prezentăm contextul și motivele pentru care oamenii de știință au „lipit” o ureche umană de un șobolan.

„Șobolanul mutant”, cum a fost el considerat, a împărțit lumea în două tabere. Foto: Joseph Vacanti

La sfârșitul anilor ’90, doctorii Charles Vacanti, Joseph Vacanti și Bob Langer lucrau la crearea de organe umane în laborator. Experimentaseră creând „matrițe biodegradabile” sau structuri de diferite forme care se dizolvau în corp.

Într-o zi, Joseph Vacanti l-a auzit pe colegul său plângându-se că era foarte greu să creeze urechi noi pentru pacienții cărora le lipseau aceste organe, deoarece urechile au forme ciudate și complicate. În acel moment, doctorul s-a hotărât să realizeze un mulaj de forma unei urechi umane.

Fabricarea matriței

Cercetătorii au creat o matriță de forma unei urechi și au pus în ea celule prelevate din cartilajul unei vaci. Cartilajul este un tip de țesut semirigid care poate fi găsit în nas și în urechi, de exemplu.

Apoi, savanții au luat un șobolan care fusese „imuno-compromis”, adică nu avea un sistem imunitar care să atace celulele străine, de vacă.

Foto: Joseph Vacanti

Au anesteziat șobolanul, i-au făcut o incizie chirurgicală și i-au introdus sub piele structura în formă de ureche. După cum prevăzuseră medicii, organismul șobolanului a hrănit celulele cartilaginoase ale vacii și, pe măsură ce matrița se dizolva, animalul a rămas cu forma artificială a unei urechi umane pe spate.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Era doar partea externă a urechii, fără timpan. Apoi, cercetătorii au repetat procesul de mai multe ori, așa cum se întâmplă în cadrul multor experimente.

„Am folosit multe animale, fiindcă era un demers științific. Asta înseamnă că celebrul șobolan din imagini era doar unul printre mulți alții folosiți în cadrul acestui experiment”, a spus Vacanti.

Când au obținut rezultate importante, cercetătorii au publicat un studiu în jurnalul Chirurgie Plastică și Reparatorie.

Zvonuri și înșelătorii

Pagina din New York Times în care savanții erau acuzați că „se joacă de-a Dumnezeu”. Foto: New York Times

În 1998, BBC a difuzat o emisiune în al cărei trailer era prezentat un astfel de șobolan. Lumea a fost uimită. Mulți au fost impresionați de realizările științei, iar alții au fost îngrijorați și au apărut tot felul de zvonuri și speculații.

În 1999, un grup a cumpărat publicitate pe o pagină întreagă din New York Times unde a apărut imaginea șobolanului însoțită de întrebarea „Cine se joacă de-a Dumnezeu în secolul XXI?”.

Imaginea sugera faptul că șobolanul era produsul ingineriei genetice. Articolul spunea că firmele de biotehnologie „fabrică componente ale corpului uman și ale corpurilor altor creaturi și ne tratează pe toți de parcă am fi niște piese de schimb ale unor autoturisme.”

Însă urechile de pe șobolani nu proveneau de la oameni și nu au ajuns la oameni. Proiectul er menit a fi doar un exercițiu. Dacă doctorii ar fi putut perfecționa această tehnică la șobolani și apoi la animale de talie mare, poate că într-o zi ar fi putut ajuta oamenii să-și crească propriile organe care le lipseau.

Ajutorarea oamenilor în ziua de azi

Pacienții înainte și după ce le-au fost înlocuite urechile. Foto: Science Direct

Experimentul cu șobolanul și urechea nu era doar un exercițiu de creare a unor orori a la Frankenstein. Rolul experimentului era de a-i ajuta pe savanți să afle cum să crească organe la oameni, folosind piele și celule cartilaginoase de om.

În ianuarie 2018, doctorii din China și Japonia au publicat un studiu în care arătau că reușiseră acest lucru. Cu doi ani și jumătate înainte, identificaseră copii care aveau câte o ureche malformată.

Savanții le-au scanat urechile normale, au manipulat forma folosind un computer și au imprimat 3D un nou model biodegradabil. Au adăugat celule cartilaginoase de la pacienți și au implantat marițele sub piele.

Drept rezultat, copiii au acum urechi ce sunt, în mare parte, normale. Dacă nu ar fi existat acești șobolani roz și ciudați, poate că medicina nu ar fi avansat până aici.


Dacă ți s-a părut interesant acest subiect, citește și:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu

>