Șobolanul pe care a crescut o ureche de om: Istoria unui experiment controversat

Șobolanul cu o ureche de om crescută pe spinare este un simbol al științei. Această imagine circulă de mai mult de 20 de ani. Poate că este o imagine care ne arată ce se întâmplă atunci când știința „o ia razna”…

Totuși, mulți nu înțeleg cum și în ce scop a fost creat acest animal. În continuare, îți prezentăm contextul și motivele pentru care oamenii de știință au „lipit” o ureche umană de un șobolan.

„Șobolanul mutant”, cum a fost el considerat, a împărțit lumea în două tabere. Foto: Joseph Vacanti

La sfârșitul anilor ’90, doctorii Charles Vacanti, Joseph Vacanti și Bob Langer lucrau la crearea de organe umane în laborator. Experimentaseră creând „matrițe biodegradabile” sau structuri de diferite forme care se dizolvau în corp.

Într-o zi, Joseph Vacanti l-a auzit pe colegul său plângându-se că era foarte greu să creeze urechi noi pentru pacienții cărora le lipseau aceste organe, deoarece urechile au forme ciudate și complicate. În acel moment, doctorul s-a hotărât să realizeze un mulaj de forma unei urechi umane.

Fabricarea matriței

Cercetătorii au creat o matriță de forma unei urechi și au pus în ea celule prelevate din cartilajul unei vaci. Cartilajul este un tip de țesut semirigid care poate fi găsit în nas și în urechi, de exemplu.

Apoi, savanții au luat un șobolan care fusese „imuno-compromis”, adică nu avea un sistem imunitar care să atace celulele străine, de vacă.

Foto: Joseph Vacanti

Au anesteziat șobolanul, i-au făcut o incizie chirurgicală și i-au introdus sub piele structura în formă de ureche. După cum prevăzuseră medicii, organismul șobolanului a hrănit celulele cartilaginoase ale vacii și, pe măsură ce matrița se dizolva, animalul a rămas cu forma artificială a unei urechi umane pe spate.

Era doar partea externă a urechii, fără timpan. Apoi, cercetătorii au repetat procesul de mai multe ori, așa cum se întâmplă în cadrul multor experimente.

„Am folosit multe animale, fiindcă era un demers științific. Asta înseamnă că celebrul șobolan din imagini era doar unul printre mulți alții folosiți în cadrul acestui experiment”, a spus Vacanti.

Când au obținut rezultate importante, cercetătorii au publicat un studiu în jurnalul Chirurgie Plastică și Reparatorie.

Zvonuri și înșelătorii

Pagina din New York Times în care savanții erau acuzați că „se joacă de-a Dumnezeu”. Foto: New York Times

În 1998, BBC a difuzat o emisiune în al cărei trailer era prezentat un astfel de șobolan. Lumea a fost uimită. Mulți au fost impresionați de realizările științei, iar alții au fost îngrijorați și au apărut tot felul de zvonuri și speculații.

În 1999, un grup a cumpărat publicitate pe o pagină întreagă din New York Times unde a apărut imaginea șobolanului însoțită de întrebarea „Cine se joacă de-a Dumnezeu în secolul XXI?”.

Imaginea sugera faptul că șobolanul era produsul ingineriei genetice. Articolul spunea că firmele de biotehnologie „fabrică componente ale corpului uman și ale corpurilor altor creaturi și ne tratează pe toți de parcă am fi niște piese de schimb ale unor autoturisme.”

Însă urechile de pe șobolani nu proveneau de la oameni și nu au ajuns la oameni. Proiectul er menit a fi doar un exercițiu. Dacă doctorii ar fi putut perfecționa această tehnică la șobolani și apoi la animale de talie mare, poate că într-o zi ar fi putut ajuta oamenii să-și crească propriile organe care le lipseau.

Ajutorarea oamenilor în ziua de azi

Pacienții înainte și după ce le-au fost înlocuite urechile. Foto: Science Direct

Experimentul cu șobolanul și urechea nu era doar un exercițiu de creare a unor orori a la Frankenstein. Rolul experimentului era de a-i ajuta pe savanți să afle cum să crească organe la oameni, folosind piele și celule cartilaginoase de om.

În ianuarie 2018, doctorii din China și Japonia au publicat un studiu în care arătau că reușiseră acest lucru. Cu doi ani și jumătate înainte, identificaseră copii care aveau câte o ureche malformată.

Savanții le-au scanat urechile normale, au manipulat forma folosind un computer și au imprimat 3D un nou model biodegradabil. Au adăugat celule cartilaginoase de la pacienți și au implantat marițele sub piele.

Drept rezultat, copiii au acum urechi ce sunt, în mare parte, normale. Dacă nu ar fi existat acești șobolani roz și ciudați, poate că medicina nu ar fi avansat până aici.


Dacă ți s-a părut interesant acest subiect, citește și:

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu