„Epidemia” de sinucideri în Vulcanul Mihara. Cei 945 de japonezi care s-au aruncat în lavă

În 1933, o studentă japoneză a ales să se sinucidă sărind într-un vulcan, un gest disperat care, după ce a fost relatat în presă, a fost copiat de alți 944 de oameni care au sărit în lavă.

Totul a început la 11 februarie, când Kiyoko Matsumoto, de 21 de ani, s-a sinucis aruncându-se în Vulcanul Mihara de pe insula japoneză Izu Oshima.

Situat pe insula Izu Oshima, Vulcanul Mihara a erupt ultima dată în 1986, când din crater s-au înălțat coloane de lavă de 1.6 kilometri înălțime. Foto: Pinterest

Matsumoto, studentă la Colegiul Jissan din Tokyo, dezvoltase o pasiune pentru colega sa Masako Tomita. Într-o scrisoare, i-a scris următoarele:

„Draga mea, nu mai suport. Ce pot să fac? Aș vrea să sar într-un vulcan.”

După cum avea să se dovedească, Tomita știa exact locul ideal pentru un astfel de gest romantic. De vreme ce relațiile lesbiene erau considerate tabu în cultura japoneză a începutului de secol XX, cele două au decis să meargă împreună la vulcan, astfel încât Matsumoto să-și poată pune capăt vieții acolo.

Muntele Mihara era deja un cunoscut loc de sinucidere, deoarece pe marginea craterului exista un post de observație care le permitea vizitatorilor să vadă lava.

Până la acea vreme, mai mulți oameni se sinuciseseră deja sărind în vulcan. Incidentele de acest gen erau relativ rare, întrucât existau alternative mai „practice”, precum salturile de pe clădirile din Tokyo.

Din păcate pentru Matsumoto, proprietarii multor clădiri reușiseră să zădărnicească încercările sinucigașilor prin plasarea unor bariere de securitate pe edificiile în care avuseseră loc actele disperate, după cum amintește Romeo Vitelli, specialist în psihologia traumei.

Deși cei hotărâți să își ia viața tot mai puteau găsi clădiri accesibile, tânăra japoneză avea să inaugureze un lung lanț de sinucideri pe Muntele Mihara.

Biletul de rămas bun și povestea tinerei care și-a încheiat viața sărind în vulcan aveau să inspire în cele din urmă o serie de sinucideri care au atras atenția întregii lumi.

Salvatori coborând în craterul Vulcanului Mihara. Instantaneu din anii ’30. Foto: wulkanyswiata.blogspot.com

Sinuciderea lui Kiyoko Matsumoto a făcut senzație în toată Japonia, pe măsură ce agențiile de știri au preluat știrea și au transformat-o pe tânără într-o celebritate.

Biletul ei de adio a fost reprodus în presă, iar Muntele Mihara a atras brusc un nou val de turiști și amatori de senzații tari. Pentru a profita de popularitatea vulcanului, Jinnojo Hayashi, președintele unei companii de transport maritim, a înființat o cursă zilnică spre insulă, iar punctul de observație din vârful muntelui a început să fie cunoscut drept „Locul sinuciderilor”.

Cei care doreau să viziteze vulcanul puteau călări măgari și cai pe muntele abrupt, astfel încât să poată vedea lava din crater. Pescarii săraci de la poalele vulcanului au început să prospere odată cu noul val de turiști.

Deși deveniseră alarmate de perspectiva deceselor, autoritățile au depus puține eforturi pentru a descuraja acest nou fenomen (sinuciderea nu era ilegală în Japonia). Într-un singur an (1933), 944 de persoane (804 bărbați și 140 femei) au sărit în lavă.

Ziarele au scris multe articole despre orientarea sexuală a lui Kiyoko Matsumoto, iar „sinuciderea lesbienelor” a devenit un nou fenomen cultural în Japonia.

Chiar și înainte de moartea lui Matsumoto, sinuciderea era neobișnuită în rândul femeilor care se confruntau cu probleme legate de sexualitate.

Însă creșterea numărului de decese în rândul femeilor a fost considerată alarmantă de către Nobuko Jo, de la Clubul Femeilor din Kobe, care a pus bazele unei mișcări naționale menite să prevină alte morți.

Turiști pe insula Izu Oshima în anii ’30. Foto: wulkanyswiata.blogspot.com

Aceasta a înființat adăposturi pe care le-a numit „Așteaptă puțin”, unde femeile puteau reflecta mai mult la gândul sinuciderii.

„Pauza de reflecție este vitală. Odată ce obții asta, femeia nefericită este salvată. Ideea este să-i ușurezi isteria, chiar și pentru câteva ore, și să o îndepărtezi de prietenii isterici”, a explicat Nobuko Jo într-un interviu.

Pe lângă rețeaua „Așteaptă puțin”, a înființat și centre pentru femeile fără adăpost din toată Japonia, mișcarea fiind creditată cu salvarea de mii de vieți omenești.

A existat, de asemenea, și un aspect romantic al morții lui Matsumoto, care a făcut ca Muntele Mihara să devină un loc popular pentru pactele de sinucidere în doi (cunoscute sub numele de shinjuu în Japonia).

Până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, aproximativ 45 de cupluri se sinucideau în fiecare an aruncându-se în vulcan.

Într-un caz shinjuu din 1956, Fumisuke Onodera, în vârstă de 27 de ani, și Chieko Numakura, în vârstă de 21 de ani, din Tokyo, au decis să se sinucidă după ce au aflat că Numakura suferea de tuberculoză osoasă.

Deși amândoi au sărit în vulcan, au aterizat de fapt pe o cornișă situată la aproximativ zece metri distanță de lavă. După ce și-a reconsiderat decizia de sinucidere, Onodera a încercat să iasă, cărând-o pe Numakura în spate, deși nu a reușit să o scoată din crater.

Foto: wulkanyswiata.blogspot.com

În cele din urmă, a ajuns singur în vârf și chemat ajutoare. Cu toate că au suferit arsuri grave, au supraviețuit amândoi.

„Epidemia” de sinucideri de pe Muntele Mihara s-a încheiat în cele din urmă prin impunerea de măsuri de securitate și prin scoaterea în afara legii a călătoriilor spre insulă.

Deși suicidul rămâne în continuare posibil pentru cei hotărâți să își ia viața, există de obicei locuri mai accesibile decât vulcanii. Chiar și astăzi, sinuciderea în Japonia rămâne o problemă socială majoră, iar rata sinuciderilor este una dintre cele mai mari din lume.

Mai jos, filmări din timpul erupției Vulcanului Mihara.

Metodele variază (și anumite locuri, cum ar fi pădurea Aokigahara, sunt foarte populare), astfel încât autoritățile rămân în alertă cu privire la sinuciderile care au potențialul de a fi imitate de un număr mare de oameni.

În ultimii ani, sinuciderile muzicienilor Yukiko Okada și Hideto Matsumoto au declanșat mici grupuri de suicid „la indigo”, însă nu la dimensiunea valului inaugurat de Kiyoko Matsumoto.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Cum sa trăiești în stil japonez”

„Cum să trăiești în stil japonez” ne aduce mai aproape o lume care a fascinat și continuă să fascineze prin farmecul ei – Japonia, Ţara Soarelui Răsare. Yutaka Yazawa îmbină cu măiestrie însemnările personale cu informațiile bine documentate, reușind să ne cucerească încă de la primele pagini. Trecem astfel cu ușurință de la prezentarea geografică la cea istorică, de la filozofie și cultură la arta culinară japoneză. Descoperim cum se poate trăi în armonie cu ceilalți într-o metropolă precum Tokyo, dar aflăm mai multe și despre respectul pentru natură, despre ikigai, shinrin-yoku, viaţa de familie, vacanțe și sărbători. Toate acestea sunt un bun prilej de a observa tradițiile japoneze, felul în care au înflorit secole de-a rândul alături de practicile moderne sau cum s-au schimbat odată cu pătrunderea culturii occidentale.

Cartea „Cum sa trăiești în stil japonez” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu