Atunci când vine vorba despre suprafețele altor planete stâncoase din Sistemul Solar, Marte este probabil cea mai bine fotografiată dintre toate, atât de pe orbită, cât și de la suprafață. Mercur a fost, de asemenea, destul de bine cartografiată și fotografiată.
Totuși, avem doar câteva fotografii de pe Venus, iar toate au fost făcute în urmă cu mai bine de 40 de ani.
Nu este vorba de lene sau dezinteres din partea agențiilor spațiale. Venus nu este o planetă ușor de fotografiat. Este învăluită de un strat gros de nori, întins pe 20 de kilometri. Stratul este situat la aproximativ 48 până la 60 de kilometri deasupra suprafeței planetei. Acești nori fac parte dintr-un strat și mai mare de ceață, ce se extinde probabil între 32 și 90 de kilometri altitudine.
Observațiile cu Venus s-au bazat pe tehnologia radar
Studiul planetei de pe orbită cu ajutorul luminii vizibile nu este posibil. Tocmai de aceea, observațiile cu Venus s-au bazat pe tehnologia radar, care poate penetra norii groși și dezvălui suprafața „infernală”. Tocmai așa au reușit să afle cercetătorii mai multe despre Venus.
Atmosfera venusiană cântărește greu pe suprafață cu o presiune de 93 de ori mai mare decât cea de la nivelul mării aici pe Pământ. Este în mare parte alcătuită din dioxid de carbon, deși există semne modeste de compuși reactivi cum ar fi acidul sulfuric sau clorhidric.
Atmosfera lui Venus este suficient de fierbinte încât să topească plumbul
Mai mult, atmosfera lui Venus este suficient de fierbinte încât să topească plumbul. Venus nu este o planetă prietenoasă pentru sondele de aterizare, iar tocmai de aceea există observații puține de la suprafață. Totuși, există câteva fotografii făcute pe Venus mulțumită oamenilor de știință sovietici.
Prima misiune a fost Venera 3, care s-a prăbușit pe Venus la 1 martie 1966. Aceasta a fost prima dată când o navă spațială a ajuns pe suprafața altei planete. Următoarele trei misiuni au oferit informații despre atmosfera planetei însă au fost distruse înainte să ajungă pe suprafață. Abia în 1970, Venera 7 a reușit să atingă cu succes suprafața lui Venus, prima aterizare de succes pe altă planetă și prima transmisiune de date de pe „o lume infernală” cu o durată de 23 de minute. Venera 8 a urmat doi ani mai târziu, arată IFLScience.
Venera 13 și 14 au trimis primele fotografii color cu planeta Venus
Totul s-a schimbat în 1975, atunci când Venera 9 și 10, la doar trei zile distanță una de cealaltă, au aterizat pe planetă și au făcut fotografii de pe suprafață. În cele din urmă, Venera 13 și 14 în 1982 au trimis primele fotografii color cu planeta Venus. Acele fotografii au dezvăluit o suprafață ruginie și un cer gălbui spre portocaliu, culori potrivite pentru „o lume infernală”.
Misiunile Venera au reprezentat un mare succes, însă nu vor fi ultimele pe suprafața venusiană. Misiunea DAVINCI de la NASA este așteptată să fie lansată în 2029 și să aterizeze doi ani mai târziu. Va studia atmosfera și va face imagini de înaltă rezoluție cu suprafața. Să sperăm doar că NASA nu va amâna misiunea și că nu vor trece 50 de ani până vom avea imagini noi cu suprafața lui Venus.