Cum a devenit Simo Hayha „Moartea Albă”, cel mai bun lunetist din istorie

Dintre toți lunetiștii, Simo Hayha, „Moartea Albă”, a făcut cel mai mare număr de victime confirmate. A îndurat condiții îngrozitoare pentru a atinge această performanță, devenind cel mai bun lunetist din istorie.

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1939, Iosif Stalin a trimis 750.000 de soldați la granița de vest a Rusiei, să invadeze Finlanda. A fost o mișcare care a costat zeci de mii de vieți și a fost începutul legendei lui Simo Hayha, cel mai bun lunetist din istorie.

Simo Hayha - Moartea Albă - cel mai bun lunetist
Simo Hayha, după război. Pe față are o cicatrice rezultată în urma unei răni din timpul războiului. Foto: Wikimedia

Timp de trei luni, cele două țări au luptat în ceea ce s-a numit Războiul de iarnă și, în mod neașteptat, Finlanda a ieșit victorioasă. Înfrângerea a fost o mare lovitură pentru Rusia.

La începutul invaziei, Stalin credea că Finlanda era o țintă ușoară. La urma urmei, toate cifrele erau în favoarea Rusiei. Armata rusă a invadat Finlanda cu aproximativ 750.000 de soldați, în timp ce armata finlandeză număra doar 300.000 de oameni.

Mica națiune nordică avea câteva tancuri și puțin peste 100 de avioane. Rușii aveau aproape 6.000 de tancuri și peste 3.000 de avioane. Se părea că ar fi fost imposibil să piardă.

Însă finlandezii aveau ceva ce rușii nu aveau: un țăran devenit lunetist, pe nume Simo Hayha.

Simo Hayha devine „Moartea Albă”, cel mai bun lunetist

Având doar 1.52 metri înălțime, blândul Hayha era departe de a fi intimidant și era ușor de trecut cu vederea, ceea ce probabil că l-a făcut și mai potrivit pentru rolul de lunetist.

La fel ca mulți alți cetățeni, a făcut serviciul militar obligatoriu la 20 de ani și apoi s-a întors la viața lui liniștită de agricultor, schior și vânător.

Simo Hayha - Moartea Albă - cel mai bun lunetist
Simo Hayha și pușca lui cea nouă, un dar din partea armatei finlandeze. Foto: Wikimedia

În mica sa comunitate, era cunoscut pentru abilitățile sale de țintaș și îi plăcea să participe la competiții în timpul liber. Dar adevărata încercare avea să vină mai târziu.

Când trupele lui Stalin au invadat Finlanda, bărbatul care avea să devină cel mai bun lunetist din istorie a fost chemat la luptă, în calitate de militar în rezervă. Înainte să plece la datorie, și-a scos din debara pușca cea veche.

Era o pușcă de fabricație rusească, un model fără lentile telescopice. Alături de camarazii săi finlandezi, Hayha a primit haine de camuflaj greoaie și albe, o necesitate în peisajul acoperit de zăpadă.

Camuflați din cap până-n picioare, soldații se puteau ascunde fără probleme în zăpadă. Înarmat cu pușca și în costumul său alb, cel mai bun lunetist din istorie a făcut ce știa să facă cel mai bine.

Simo Hayha - Moartea Albă - cel mai bun lunetist
Tranșeele rusești erau pline cu inamici ai lui Hayha și era doar o chestiune de timp până când acesta avea să fie prins. Foto: Wikimedia

Preferând să acționeze singur, lua cu el rația de mâncare pe o zi și muniție și se strecura în tăcere prin pădure. După ce găsea un loc cu vizibilitate bună, aștepta cu rușii să îi iasă în cale. Și i-au ieșit.

De-a lungul Războiului de iarnă, care a durat aproximativ 100 de zile, Hayha a ucis între 500 și 542 de soldați ruși cu pușca sa veche. Camarazii săi foloseau lentile telescopice de ultimă tehnologie pentru a-și ochi țintele, însă Hayha folosea niște cătări de fier, considerând că acestea îi ofereau o precizie mai mare.

Războiul de iarnă al lui Simo Hayha

Simo Hayha - Moartea Albă - cel mai bun lunetist
Soldați finlandezi ascunzându-se în zăpadă, în tranșee. Foto: Wikimedia

De asemenea, observase că reflexia luminii pe lentile indicase inamicului poziția unor lunetiști și era hotărât să nu cadă victimă unor astfel de împrejurări. Inventase o metodă aproape infailibilă de a nu fi văzut.

Pe lângă faptul că purta costumul alb de camuflaj, îngrămădea zăpadă în jurul poziției sale, ca să devină și mai greu de văzut. „Zidul” de zăpadă servea drept suport pentru pușcă și astfel, atunci când deschidea focul, reușea să nu arunce zăpadă în sus, lucru care i-ar fi dat de gol poziția.

Când stătea în așteptare, ținea zăpadă în gură, pentru ca răsuflarea sa să nu le permită dușmanilor să-l localizeze. Această strategie l-a ținut în viață, însă misiunile nu erau deloc ușoare.

În primul rând, condițiile de mediu erau deosebit de aspre. Zilele erau scurte, iar după apusul soarelui temperaturile ajungeau rareori deasupra limitei de îngheț.

Rănit spre sfârșitul războiului

În scurt timp, cel mai bun lunetist din istorie devenise cunoscut printre ruși drept „Moartea Albă”, lunetistul minuscul care se ascundea în zăpadă și nu putea fi văzut.

Și-a câștigat reputația și printre finlandezi: „Moartea Albă” era adeseori un subiect pentru propaganda finlandeză și a devenit o legendă, un spirit protector care se strecura ca o fantomă prin zăpadă.

Când comandamentul finlandez a aflat despre abilitățile lui Hayha, lunetistului i s-a oferit un dar: o pușcă cu lunetă nou-nouță, făcută special pentru el. Dar, cu 11 zile înainte de sfârșitul Războiului de iarnă, Simo Hayha a fost rănit.

Lunetistul în costum de camuflaj de iarnă. Foto: Wikimedia

Un soldat sovietic l-a reperat și l-a împușcat în maxilar. „Moartea Albă” a stat în comă timp de 11 zile. S-a trezit în timpul negocierilor pentru pace, cu jumătate de față lipsă. Însă rana nu l-a oprit pe Hayha.

A durat câțiva ani să-și revină complet și a trăit până la vârsta de 96 de ani. În anii de după război, a continuat să-și folosească abilitățile de lunetist și a devenit vânător de elani, luând parte în mod regulat la partide de vânătoare alături de președintele finlandez Urho Kekkonen.


Distribuie:

Citește în continuare

>