Cazul incredibil al lui Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani

Când vine vorba de probele olimpice de atletism, istoria își amintește doar de câștigători, dar Shizo Kanakuri face excepție de la această regulă. Atletul a intrat în istorie cu cel mai slab timp obținut de un alergător la maraton.

Kanakuri a avut nevoie de nu mai puțin de 54 de ani ca să termine o cursă pe care o începuse în 1912. În Occident, atletul este cunoscut pentru acest record negativ. Însă în Japonia el este considerat unul dintre cei mai buni atleți ai națiunii, fiind adeseori numit „părintele maratonului japonez”.

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Shizo Kanakuri, concurentul cu numărul 344. Foto: Pinterest

De fapt, Shizo Kanakuri era un atlet atât de bun, încât la Olimpiada din 1912 din Stockholm era considerat favorit clar la câștigarea maratonului. Se știa că stabilise un nou record mondial într-o cursă de calificări din Japonia cu un an înainte, reușind un timp de 2:32:45.

Trebuie menționat că încă nu s-a stabilit dacă era într-adevăr vorba de un nou record mondial, deoarece distanța alergată de Kanakuri nu a fost niciodată măsurată oficial și unii cred că a alergat doar 40 de kilometri, și nu 42, cât este distanța oficială.

Totuși, performanțele sale de alergător de cursă lungă erau bine cunoscute înainte de începerea Olimpiadei din 1912. Shizo a fost unul dintre cei doi atleți pe care Japonia i-a trimis la competiție (celălalt a fost un sprinter, Yahiko Mishima).

Japonia are așteptări enorme de la Shizo Kanakuri

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Zile de glorie: Primii olimpici ai Japoniei, Shizo Kanakuri (dreapta) și Yahiko Mishima (ținând steagul), la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Stockholm din 1912. Foto: Alchetron

S-a spus multă presiune pe Kanakuri. Japonezii se așteptau ca el și colegul său să obțină rezultate bune, fiind vorba de primii atleți japonezi care au participat vreodată la o Olimpiadă.

Drumul spre Suedia a fost foarte obositor; cei doi au călătorit cu vaporul și cu trenul timp de două săptămâni. Ca să se mențină în formă, Shizo Kanakuri și colegul său alergau pe puntea vaporului.

Când călătoreau cu trenul, alergau în jurul gărilor în care acesta oprea. Din nefericire, când cei doi olimpici ai Japoniei au sosit în Suedia, unul dintre s-a îmbolnăvit.

Din relatările vremii nu putem să ne dăm seama despre care dintre ei era vorba. Bucătăria locală nu i-a priit lui Kanakuri și i-a pus piedici în pregătirea sa pentru cursă.

Maratonul începe cu probleme mari

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Shizo Kanakuri (al doilea de la stânga la dreapta) alături de alți pionieri ai atletismului nipon. Cu toții poartă „tabi”, încălțări tradiționale japoneze. Foto: Pinterest

Când a venit ziua maratonului, vremea din Stockholm era neobișnuit de caldă, temperatura ajungând la 32 de grade Celsius. Pe lângă faptul că vremea era departe de a fi ideală, Kanakuri a ales să alerge în încălțările de pânză tradiționale din Japonia, numite „tabi”.

A încercat să le întărească adăugând mai multă pânză, însă aceste „opinci” nu au reușit să-i protejeze picioarele de pietrișul și molozul de pe traseu.

O altă problemă a lui Kanakuri era metoda lui de alergare, care ar putea fi socotită neortodoxă după standardele de astăzi. În timp ce alerga, Kanakuri nu bea deloc lichide, din cauza credinței că transpirația contribuie la oboseală, opinie larg răspândită la acea vreme.

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Sportivii japonezi (în echipament alb), în fața altor membri ai delegației nipone, la ceremonia de deschidere a Olimpiadei. Foto: Running Heroes

Poate părea ciudat, însă era o îmbunătățire față de alte practici ale alergătorilor de maraton, care, pe lângă faptul că nu beau lichide, mai luau și doze mici de stricnină.

În timpul cursei, Shizo Kanakuri merge la petrecere

În orice caz, abstinența de la lichide combinată cu căldura l-au făcut pe Kanakuri să leșine pe la jumătatea cursei. Potrivit atletului, după ce și-a revenit, a dat peste o petrecere pe care un bancher bogat o ținea în grădina vilei sale.

Kanakuri s-a decis să stea la un pahar cu gazdele, după ce a văzut că invitații beau suc de portocale. Apoi, japonezul a hotărât să abandoneze cursa și a luat un tren spre Stockholm, unde a stat într-un hotel, până când a sosit vaporul care urma să-l ducă în Japonia.

După ce a ajuns acasă, drept mulțumire pentru că l-a primit în grădina sa, Kanakuri i-a trimis bancherului o cutie misterioasă, care conținea un sul pe care erau scrise fraze în limba japoneză. Pentru familia bancherului, cutia a devenit un suvenir de preț.

Mai multe detalii despre aceasta în secțiunea cu informații bonus, de la finalul articolului.

Decizia lui Shizo Kanakuri de a abandona cursa nu a fost neobișnuită. Mai mult de jumătate dintre cei 69 de alergători din acea zi nu au terminat cursa, din cauza căldurii.

Un competitor a murit

Mulți dintre ei au leșinat, asemeni lui Kanakuri. Mai mult, alergătorul portughez Francisco Lazaro a murit după ce s-a prăbușit inconștient la aproximativ 8 kilometri de linia de sosire.

S-a relatat faptul că temperatura corpului său ajunsese la 42.1 grade Celsius. Lazaro nu și-a mai revenit din starea de inconștiență și a murit în dimineața următoare.

Ulterior, s-a aflat că portughezul își acoperise trupul cu ceară, ca să se protejeze împotriva arsurilor solare. Din nefericire, ceara nu îi permisese să transpire și contribuise la moartea lui.

Lui Kanakuri îi era rușine că fusese nevoit să abandoneze cursa. Nu le-a mai spus oficialilor ce se întâmplase și a plecat pur și simplu acasă.

După ce atâția atleți leșinaseră și unul murise, oficialii competiției au început să-și facă griji și au raportat lipsa lui Kanakuri poliției suedeze, care l-a căutat în zadar. Kanakuri a rămas pe lista oficială cu persoane dispărute timp de cinci decenii în Suedia.

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Irlandezul Kennedy MacArthur (care a concurat pentru Africa de Sud, țară unde a emigrat) a câștigat maratonul din 1912. Foto: Pinterest

Aceasta, cu toate că a participat la Olimpiada din 1920 din Anvers și la Olimpiada din 1924 din Paris (ar fi trebuit să alerge și la Olimpiada din 1916, însă Primul Război Mondial era în desfășurare).

În Japonia, eșecul lui Shizo Kanakuri din 1912 a fost criticat aspru de mass-media. Atletul scria în jurnalul său că era foarte rușinat. Totuși, unele articole au fost ceva mai favorabile.

Ele îl lăudau pe Kanakuri fiindcă a reușise să concureze la același nivel cu cei mai buni atleți din lume, deși avea atât de puțină pregătire (avea doar 20 de ani când a alergat la maraton și se antrenase mai puțin de un an).

În ciuda eșecului inițial, Kanakuri a devenit o figură emblematică a alergărilor de cursă lungă în Japonia. A înființat cursa Ekiden Tokyo-Hakone, o întrecere pentru studenți care popularizat acest sport în Japonia.

După zeci de ani, suedezilor le vine o idee

Astfel, Kanakuri a fost numit „părintele maratonului japonez”. După ce s-a retras, în 1924, sportivul a devenit profesor de geografie.

Cursa lui Kanakuri din 1912 ar fi fost, probabil, uitată, dacă lipsa sa nu ar fi devenit o legendă urbană în Suedia. Aici, japonezul devenise cunoscut ca „maratonistul dispărut” din Stockholm.

În 1962, un jurnalist suedez a aflat că japonezul era în viață, spre surprinderea Comitetului Olimpic Național Suedez.

Cinci ani mai târziu, în 1967, numele lui Kanakuri a apărut pe o listă cu un grup de oameni de afaceri care contribuiau la strângerea de fonduri pentru trimiterea atleților suedezi la Olimpiada din Mexic din 1968.

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Stockholm, 1912: Kennedy MacArthur (stânga), reprezentantul Africii de Sud, primește medalia de aur la ceremonia de premiere. Foto: The Guardian

Așa s-a născut o idee: ce-ar fi ca japonezul să „termine” cursa din 1912 în fața mass-media din întreaga lume, pentru a genera publicitate și pentru a atrage sponsori?

Suedezii își făceau griji că japonezul nu avea să vină în țara lor dacă ar fi știut ce se pusese la cale. Așa că a fost invitat în Suedia sub pretextul sărbătoririi a 55 de ani de la Jocurile Olimpice din 1912. Era o invitație ciudată, însă Kanakuri i-a dat curs.

Numai după ce a ajuns în Suedia, oficialii l-au informat pe Kanakuri de amploarea legendei căreia îi dăduse naștere după dispariția sa, petrecută cu atâți ani în urmă. (Unii glumeți susțineau că japonezul încă aleargă, după 50 de ani de la cursă.)

Bunicul termină cursa începută la 20 de ani

Shizo Kanakuri, omul care a terminat maratonul în 54 de ani
Trecând, în sfârșit, linia: În 1967, Kanakuri „a terminat” maratonul început cu aproape 55 de ani mai devreme. Foto: Pinterest

Privind situația cu mult umor, Shizo Kanakuri a fost de acord să termine cursa în fața camerelor de filmat. S-a relatat faptul că încă avea forța atletică necesară pentru un sprint pe ultima sută de metri, la vârsta de 76 de ani.

La final, reprezentanții Comitetului Olimpic Suedez au citit timpul oficial realizat de japonez în fața presei adunate acolo: 54 de ani, 8 luni, 6 zile, 5 ore, 32 de minute și 20.3 secunde.

Kanakuri a fost întrebat dacă ar fi de acord să spună câteva cuvinte după ce depășise recordul mondial pentru cel mai lung timp obținut la un maraton. După ce s-a gândit câteva clipe, atletul îmbătrânit a venit la microfon și a spus:

„A fost o călătorie lungă. Pe durata ei m-am însurat, am avut șase copii și zece nepoți.”

Kanakuri a murit în 1983, la vârsta de 92 de ani. Pentru a onora contribuția sa la sportul de alergare pe distanță lungă în Japonia, marele premiu al cursei pe care a înființat-o a fost numit după el.

Bonus: Ce conținea cutia?

Videoclipul de mai sus cuprinde secvențe din timpul maratonului din 1912. Francisco Lazaro, alergătorul cu numărul 518, care a leșinat și a murit din cauza efortului, poate fi văzut la momentele 0:54 și 1:04 din film.

În timpul scurtei sale călătorii în Suedia din 1967, Kanakuri a vizitat vila la care se oprise cu peste 50 de ani înainte. Aici băuse un pahar de suc de portocale împreună cu fiul gazdei, care îl invitase să se odihnească alături de ceilalți oaspeți.

Când discutau, fiul l-a întrebat pe Kanakuri ce se afla în cutia pe care i-o trimisese tatălui său, dat fiind faptul că nimeni din familie nu cunoștea limba japoneză. Shizo Kanakuri a răspuns sfios că era vorba de un formular vamal vechi care zăcea aruncat prin casă.

Îl pusese în cutie doar fiindcă părea important.

Ca să știi mai mult

„Cum să trăiești în stil japonez” ne aduce mai aproape o lume care a fascinat și continuă să fascineze prin farmecul ei – Japonia, Ţara Soarelui Răsare. Yutaka Yazawa îmbină cu măiestrie însemnările personale cu informațiile bine documentate, reușind să ne cucerească încă de la primele pagini. Trecem astfel cu ușurință de la prezentarea geografică la cea istorică, de la filozofie și cultură la arta culinară japoneză. Descoperim cum se poate trăi în armonie cu ceilalți într-o metropolă precum Tokyo, dar aflăm mai multe și despre respectul pentru natură, despre ikigai, shinrin-yoku, viaţa de familie, vacanțe și sărbători. Toate acestea sunt un bun prilej de a observa tradițiile japoneze, felul în care au înflorit secole de-a rândul alături de practicile moderne sau cum s-au schimbat odată cu pătrunderea culturii occidentale.

Comandă cartea „Cum sa trăiești în stil japonez” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu