Sfârșitul sinistru al cadavrelor soldaților uciși în Bătălia de la Waterloo

Un studiu realizat de Universitatea din Glasgow, Scoția, a dezvăluit ce s-a întâmplat cu cei aproape 50.000 de soldați care au murit într-una dintre cele mai importante confruntări armate din istorie: Bătălia de la Waterloo, când Napoleon a fost învins de două armate ale Coaliției A Șaptea.

Cercetarea, publicată în revista Journal of Conflict Archaeology și condusă de profesorul Tony Pollard, pornește de la căutarea motivelor pentru care au fost găsite foarte puține rămășițe umane dintr-o bătălie atât de sângeroasă.

„Bătălia de la Waterloo”, pictură de William Sadler al II-lea. Foto: Wikimedia

Echipa a studiat desene și descrieri ale câmpului de bătălie făcute de persoane care l-au vizitat în zilele și săptămânile de după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte din 18 iunie 1815.

Aceste surse descriu existența unor gropi comune, care nu au fost găsite niciodată, dar despre care cercetătorii spun că, dacă ar fi fost reale, ar fi fost o țintă sigură pentru jefuitorii de morminte.

Și ce s-a întâmplat cu cadavrele? Ei bine, oricât de sinistru ar suna, li s-a dat o întrebuințare:

„Cel puțin trei articole de ziar din anii 1820 încoace se referă la importul de oase umane de pe câmpurile de luptă europene în scopul producerii de îngrășăminte. Câmpurile de luptă europene ar fi putut oferi o sursă convenabilă de oase care puteau fi măcinate în făină de oase, o formă eficientă de îngrășământ”, explică Pollard.

Comandanții de la Waterloo, de la stânga la dreapta: Napoleon Bonaparte (Franța) s-a luptat cu ducele de Wellington (Anglia), care era ajutat de Gebhard Leberecht von Blücher (Prusia). Foto: Wikimedia

Unde au ajuns cadavrele?

„Una dintre principalele piețe pentru această materie primă erau insulele britanice”, adaugă Pollard, care însoțește studiul cu scrisori și memorii personale ale unui comerciant scoțian care locuia la Bruxelles în momentul bătăliei, James Ker.

Relațiile lui Ker, împreună cu cele ale altor vizitatori, descriu locațiile exacte a trei gropi comune care conțineau până la 13.000 de cadavre de soldați morți.

„În ciuda licenței artistice și a hiperbolei cu privire la numărul de cadavre din gropile comune, cadavrele soldaților au fost în mod clar aruncate în numeroase locuri de pe câmpul de luptă, așa că este oarecum surprinzător că nu există nicio mențiune a descoperirii unei gropi comune”, spune Pollard.

Waterloo în zilele noastre. Foto: Wikimedia

Mulți au venit să fure bunurile morților, unii chiar au furat dinți pentru a face proteze dentare.

„Waterloo a atras vizitatori aproape imediat ce fumul de la tunuri s-a risipit. Mulți au venit să fure bunurile morților, unii au furat chiar și dinți pentru a face proteze, în timp ce alții au venit pur și simplu să vadă ce s-a întâmplat”, spune cercetătorul.

Este probabil ca un agent al unui furnizor de oase să fi venit pe câmpul de luptă cu mari speranțe de a-și asigura premiul cel mare. Principalele ținte ar fi fost gropile comune, deoarece acestea ar fi avut suficiente cadavre pentru a merita efortul de a dezgropa oasele.

Cea mai plauzibilă variantă este că localnicii i-au îndrumat pe hoți către gropile comune, deoarece mulți aveau amintiri vii despre înmormântări și ar fi putut chiar să ajute la săparea gropilor.

„Este, de asemenea, posibil ca diversele ghiduri și jurnale de călătorie care descriu natura și localizarea mormintelor să fi servit în esență ca hărți ale comorilor, completate cu un X pentru a marca locul”, a spus Pollard.

Pe baza acestor relatări, susținute de importanța bine atestată a făinii de oase în practica agricolă, cercetătorul concluzionează că golirea gropilor comune de la Waterloo pentru a obține îngrășământ este cea mai fezabilă explicație pentru lipsa scheletelor.

Ca să știi mai mult, citește „Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea”

O remarcabilă antologie ce reunește scrisori celebre într-un impresionant arc de timp care străbate vremurile, purtându-ne din Antichitate până în vremurile noastre și vorbindu-ne despre putere, iubire, creație, sex, credință și război, „Pecetluite în istorie” este un autentic omagiu adus genului epistolar, oferind cele mai faimoase scrisori care au marcat istoria lumii, cultura universală și viața intimă a unor personaje ilustre.

Reputatul istoric Simon Sebag Montefiore a realizat o selecție de peste o sută de epistole, din care unele sunt pline de noblețe și înălțătoare, altele detestabile și tulburătoare, unele se constituie în adevărate capodopere literare, altele sunt brutale, dure și șocante; multe sunt erotice, altele sfâșietoare.

În binecunoscutul său stil antrenant de talentat narator, Montefiore ne arată de ce aceste scrisori sunt o lectură indispensabilă: cum ele ne descifrează trecutul, ne îmbogățesc viața de azi și ne luminează ziua de mâine.

„Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu