În 1973, un program de calculator a prezis sfârșitul lumii. Suntem în grafic!

La începutul anilor ’70, un program de calculator, numit World1, a prezis că este probabil ca sfârșitul lumii să aibă loc până în anul 2040.

Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) programaseră calculatorul pentru a concepe un model de sustenabilitate a lumii.

Profeția a fost readusă în atenția lumii după ce canalul australian ABC a recirculat o știre din 1973 legată de acest software.

Însă lucrurile descoperite de program nu au dispărut niciodată, iar concluziile acestuia au fost reevaluate la aproape 50 de ani de la profeție.

Vestea proastă este că programul pare a fi foarte exact până acum. Sfârșitul lumii ar însemna, în acest caz, sfârșitul civilizației umane așa cum o cunoaștem acum.

Un model computerizat al sfârșitului lumii

Modelul computerizat a fost comisionat de Clubul de la Roma, o organizație internațională formată din oameni de știință, industriași și oficiali guvernamentali (aici poți vedea lista membrilor români ai acestei organizații, printre ei se află și Mugur Isărescu).

Clubul de la Roma dorea să știe cât de bine va reuși lumea să își susțină ritmul de creștere, pe baza informațiilor disponibile la acea vreme.

World1 a fost dezvoltat de Jay Forrester, părintele dinamicii sistemelor, o metodologie care ne permite să înțelegem cum operează sistemele complexe.

Când a calculat soarta civilizației, programul a luat în seamă mai multe variabile, inclusiv nivelul de poluare, creșterea populației, disponibilitatea resurselor naturale și calitatea globală a vieții.

Clubul de la Roma se interesează de sfârșitul lumii

sfarsitul lumii suprapopulare_compressed
O populație numeroasă ar putea fi prea mult pentru resursele noastre naturale. Însă această populație și-ar putea uni eforturile pentru a salva planeta.

Acești factori au fost luați în considerare în tandem și nu separat, în funcție de perspectiva Clubului de la Roma, care credea că problemele lumii sunt interconectate. O astfel de abordare era ceva nou în anii ’70, chiar dacă prezicerile făcute de World1 nu erau considerate „precise”.

Programul a produs grafice care arătau ce se va întâmpla în viitor, fără să țină cont de fenomene precum schimbarea climei. Toate graficele au indicat o traiectorie descrescătoare pentru planeta noastră.

Potrivit știrii difuzate de ABC în 1973, World1 a indicat anul 2020 ca fiind un punct de cotitură pentru civilizație, adică sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem acum.

„În jurul anului 2020, starea planetei devine critică. Dacă nu luăm măsuri, calitatea vieții va scădea spre zero. Poluarea devine atât de gravă, încât începe să ucidă oameni, ceea ce va duce la o scădere a populației, care va coborî sub nivelul demografic al secolului XX. În acest ritm, în jurul anilor 2040 și 2050, viața civilizată va înceta să mai existe.”

În drum spre sfârșitul lumii

Însă acesta nu era sfârșitul modelului computerizat. La ]nceputul anilor ’70, Clubul de la Roma a publicat „Limitele creșterii”, o carte care a folosit rezultatele programului World1 pentru a pune bazele unui alt program, World3, dezvoltat de savanții Donella și Dennis Medaows, alături de o echipă de cercetători.

De data aceasta, variabilele erau populația, producția de alimente, industrializarea, poluarea și consumul resurselor naturale care nu erau regenerabile.

Programul care a prezis când va avea loc sfârșitul lumii a fost realizat la solicitarea organizației din care face parte și Mugur Isărescu. Foto: Cotidianul.ro

„Limitele creșterii” a profețit că sfârșitul lumii va avea loc în 2072, când limitele creșterii vor fi pregnante și vor avea drept rezultat declinul populației și al industriei.

Au apărut imediat critici dure la adresa cărții. New York Times, de exemplu, scria:

„Instrumentele cu tehnologie computerizată și jargon de sistem prezentate în carte fac presupuneri arbitrare, le amestecă și ajung la concluzii care au doar un iz științific.”

Ziarul ajungea la concluzia că această carte era „goală de sens și eronată”. Alții susțineau că felul în care cartea înțelegea resursele s-ar fi putut schimba în timp, datele cărții fiind insuficiente pentru a lua în considerare posibilele schimbări în obiceiurile de consum.

Însă judecata asupra concluziilor cărții s-a schimbat în timp. În 2014, Graham Turner, pe atunci cercetător la Universitatea din Melbourne, Australia, a adunat date de la diferite agenții ale ONU, de la Administrația Națională a Oceanului și a Atmosferei și de alte entități, comparând datele cu modelul furnizat de World3.

Turner a descoperit că modelul World3 și informațiile statistice disponibile aveau tendința de a coincide una cu alta, până în dreptul anului 2010, ceea ce ar fi putut indica faptul că modelul World3 nu se înșelase.

Turner susține că suntem probabil „pe buza prăpastiei” din cauza mai multor factori diferiți, în principal din cauza sfârșitului perioadei de acces ușor la resursele de petrol. Ar putea urma sfârșitul lumii?

Scriind pentru The Guardian, Turner și Cathy Alexander, o jurnalistă din Melbourne, au explicat că nici modelul World3 şi nici confirmarea sa de către Turner nu însemna că prăbuşirea civilizaţiei era un lucru garantat.

„Cercetarea nostră nu indică faptul că prăbușirea economiei mondiale, a condițiilor de mediu și a populației sunt ceva garantat. Nici nu susținem că viitorul se va desfășura exact așa cum au prezis cercetătorii de la MIT în anii ’70. Pot izbucni războaie, însă la fel de bine ar putea să apară o conducere globală atentă la problemele mediului. Fiecare dintre acestea ar putea afecta enorm traiectoria viitoare.”

„Totuși, descoperirile noastre ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu pare probabil că o creștere continuă poate continua netulburată până în 2100 fără apariția unor efecte negative grave, iar aceste efecte și-ar putea face simțită prezența mai devreme decât ne-am fi așteptat”, scriau cei doi coautori.


În continuare, vezi ce înseamnă să fim sufocați de plastic, în 10 imagini dureroase ale poluării din apele lumii, apoi decoperă cum ar arăta sfârșitul lumii dacă Pământul nu s-ar mai roti în jurul axei.

Ca să știi mai mult, citește „Origini. Cum a modelat Pământul istoria omenirii”

Când vorbim despre istoria omenirii, ne concentrăm adesea asupra marilor lideri, a forțelor demografice și a războaielor decisive. Dar cum ne-a modelat Pământul destinul? Planeta noastră se clatină, determinând schimbări climatice care au forțat trecerea de la o viață nomadă la agricultură. Terenul muntos a dus la dezvoltarea democrației în Grecia. Mai târziu, modelele de circulație atmosferică au modelat evoluția explorării, colonizării și comerțului global.

Chiar și astăzi, comportamentul de vot în sud-estul Statelor Unite urmează în cele din urmă modelul subiacent al sedimentelor vechi de 75 de milioane de ani dintr-o mare de mult dispărută. Pretutindeni putem observa amprenta profundă a planetarului asupra umanului. De la cultivarea primelor plante până la fondarea statelor moderne, „Origini” explică modul în care forțele planetei (adică dinamica plăcilor tectonice, curenții oceanici, clima și materiile prime) au influențat evoluția, viața și istoria omului.

Profesor specializat în popularizarea științei, Lewis Dartnell a creat o lucrare care ar trebui să fie înțeleasă de aproape orice cititor.

„Origini. Cum a modelat Pământul istoria omenirii” se găsește cu reducere pe Elefant sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

3 comentarii la „În 1973, un program de calculator a prezis sfârșitul lumii. Suntem în grafic!”

  1. Jay Wright Forrester a dost un geniu. Computerul sau a avut dreptate. Se apropie sfarsitul cu pasi mari. Lumea asta e o gluma proasta a Anticilor. Adevarati sclaveti ai biologiei lor ieftine. Pur si simplu nu poate continua asa, nu se poate trai decent inconjurat de abominatii genetice.

    Răspunde
    • Din pacate asa este.
      Solutia este inventarea masinii timpului, caci este posibila dupa teoria lui Steven Hawkins in volumul lui de succes „Universul intr-o coaja de nuca”.
      De aceea trebuie odata onorate promisiunile in Romania de a termina mina „Laguna” cu accelerator de particule la 300 m adancime in Salina Slanic, si acceleratorul de particule inceput de ICE FELIX in catacombele Brasovului de pe „Dupa ziduri”, nu trebuie sa ramana la faza de proiect ci la faza de executie cat mai repede posibil, caci acolo se poate realiza cea mai simpla masinarie ce poate disctorsiona continuumul spatio-timp pentru a nu mai fi euclidiana in zona de coliziune a particulelor, astfel se poate crea o „gaura de vierme” o punte Einstein-Rossen pentru a putea fi intr-o zona unde timpul se scurge invers.

      Răspunde

Lasă un comentariu