Serghei Krikalev, omul care deține recordul mondial la călătoritul în timp

Cosmonautul rus Sergei Krikalev a petrecut pe orbită în jurul Pământului mai mult timp decât oricine – 803 zile, 9 ore și 39 de minute. În același timp, este cel mai prolific călător în timp, revenind dintr-un viitor aflat cu doar 0.02 secunde înaintea noastră.

Călătoria în timp este un subiect interesant, care a pus de mult pe jar comunitatea științifică. Însă, pentru un profan, lucrurile stau cam așa: pornești un dispozitiv plin de ceasuri, cu aspect futurist, care îți permite să călătorești înainte și înapoi în timp, și te bucuri de niște aventuri uimitoare.

Poți da vina pe Hollywood pentru această idee romanțată, însă călătoria în timp nu este ceva ce ține numai de domeniul SF. Mulțumită teoriei relativității a lui Albert Einstein și dilatării temporale, știm că întreg conceptul de călătorie în timp este real.

Serghei Krikalev. Foto: NASA

De fapt, cosmonautul rus Serghei Krikalev chiar a călătorit în timp. El este deținătorul recordului pentru că a călătorit 0.02 secunde în viitor. Greu de crezut? Iată cum s-a petrecut totul.

Serghei Krikalev, inginer mecanic și cosmonaut, este unul dintre cei mai celebri savanți specializați în rachete din lume. A participat la șase zboruri în spațiu, unde a petrecut, cumulat, 803 zile, 9 ore și 39 de minute, potrivit Universe Today.

Aventura lui a început în 1985, când a fost ales să devină cosmonaut. Până în 1988, începuse să se antreneze pentru prima lui misiune la bordul stației spațiale Mir.

Pe 26 noiembrie 1988, expediția a început odată cu lansarea lui Soiuz TM-7. Krikalev și restul echipajului s-au întors pe Pământ cinci luni mai târziu, pe 27 aprilie 1989.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Aproape doi ani și jumătate petrecuți în spațiu

Pe 19 mai 1991, a doua misiune spre Mir a lui Krikalev a început odată cu lansarea lui Soyuz TM-12. Cum echipajul de înlocuire a întârziat, Krikalev a trebuit să-și prelungească șederea.

S-a întors pe Pământ pe 25 martie 1992. Ce-a de-a treia sa expediție, STS-60 Naveta Spațială Discovery, a demarat pe 3 februarie 1994. După ce a stat în spațiu alte 9 zile, 7 ore și 9 minute, Krikalev s-a întors acasă, pe 11 februarie 1994.

STS-88 Naveta Spațială Endeavour a fost o misiune de 12 zile, care s-a petrecut între 4 și 15 decembrie 1998. Ultimele două misiuni ale lui Krikalev au avut loc la bordul Stației Spațiale Internaționale.

SSI Expedition 1 a fost lansată pe 31 octombrie 2000 și a părăsit SSI pe 18 martie 2001. Ultima sa misiune, SSI Expedition 11, a început pe 14 aprilie 2005 și a durat până pe 10 octombrie 2005.

Serghei Krikalev în imponderabilitate. Foto: NASA

Șederea prelungită a lui Krikalev pe Stația Spațială Internațională a avut drept rezultat o altă realizare – călătoria în timp. Ca să înțelegem procesul, trebuie mai întâi să știm că, pentru a călători în timp, o persoană ar trebui să atingă viteza luminii în timp ce se deplasează prin spațiu.

Așa că, dacă am putea construi o navetă care să se deplaseze cu viteza luminii, adică 299.792.458 metri pe secundă, am putea călători în timp. Albert Einstein a fost primul care a propus această teorie.

În timp ce orbitează în jurul Pământului, SSI călătorește cu viteza de aproximativ 7.6 kilometri pe secundă, viteză care, deși impresionantă, nu se apropie nici măcar pe departe de viteza luminii.

Însă, dacă combini viteza Stației Spațiale Internaționale și perioada de timp mare petrecută de Krikalev în spațiu, vei vedea că acesta a călătorit în viitor cu 0.02 secunde, lucru posibil mulțumită procesului numit dilatare temporală.

Dilatarea temporală poate fi calculată cu ajutorul teoriei relativității a lui Einstein, care spune că timpul trece în mod diferit pentru două obiecte care au niveluri de gravitație diferite sau care se mișcă la viteze diferite.

Călătoria în timp și dilatarea temporală

Diferențele de viteză relativă și gravitație pot cauza dilatarea temporală, însă fiecare factor afectează timpul într-un mod diferit.

De exemplu, în timp ce orbitează o planetă, sateliții și astronauți se află la o distanță mai mare de centrul Pământului decât oamenii aflați la sol. Prin urmare, cei aflați în spațiu vor experimenta dilatare temporală indusă de gravitația scăzută.

Asta înseamnă că timpul ar trece puțin mai repede pentru astronauți, și, atunci când revin pe Pământ, se întorc în trecut. Însă viteza afectează în mod diferit dilatarea temporală.

În acest caz, ceasurile ar înainta puțin mai încet pentru astronauți decât pentru oamenii aflați la sol. Asta înseamnă că, la întoarcere pe Pământ, astronauții vor fi nevoiți să-și ajusteze ceasurile, dându-le înainte.

Serghei Krikalev, zâmbind la revenirea dintr-o misiune spațială, undeva în Kazahstan. Foto: NASA

Cum gravitația Pământului este mai slabă decât a multor alte planete, dilatarea temporală gravitațională are un efect foarte redus. Viteza relativă este factorul principal care cauzează dilatare temporală.

Însă tehnologia de azi poate ajunge la o viteză limitată. Asta înseamnă că efectele asupra călătoriei în timp sunt minuscule. De exemplu, dacă un astronaut petrece șase luni pe SSI, acesta va îmbătrâni mai puțin decât oamenii de pe Pământ, însă diferența este de numai 0.007 secunde.

Diferența ar fi fost mult mai mare dacă SSI ar fi călătorit cu viteza luminii!


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu