Enigma Rongorongo: Textele indescifrabile de pe Insula Paștelui

Insula Paștelui, care aparține statului Chile, este celebră pentru statuile moai, magnifice și misterioase. Aceste figuri gigantice au fost create de indigenii Rapa Nui și se crede că reprezintă strămoși, șefi de trib și alte figuri importante din cultura lor. Dar, pe lângă chipurile moai, pe insulă au fost descoperite și niște artefacte acoperite cu texte scrise în Rongorongo, o limbă unică, dispărută și la fel de misterioasă precum giganticele statui.

Experții cred că acest sistem de scriere – sau protoscriere – este unul dintre puținele din istorie care au fost inventate independent de alte culturi.

scrierea rongorongo
Așa-numita tăblița B cu scriere Rongorongo, Aruku Kurenga. Foto: Wikimedia

În secolul XIX, de pe această insulă izolată au fost adunate mai multe obiecte de lemn cu inscripții în limba Rongorongo, iar azi pot fi văzute în diferite muzee din lume. Sunt păstrate în colecții din muzee în Roma, Paris, New York și Hawaii. Pe Insula Paștelui nu se mai află niciunul.

Acest alfabet pare să fi apărut brusc, în secolul XVIII, dar până azi s-a dovedit o enigmă impenetrabilă, în pofida numeroaselor încercări de descifrare.

Adevăratul mesaj al acestor simboluri este necunoscut și, în afara faptului că oferă unele informații fragmentare ce par să țină de genealogie, nimeni nu le poate citi.

Potrivit unor istorici, la început, scrierile erau așternute pe frunze de palmier, imprimate cu ajutorul dinților de rechin. Mai târziu, scrierile Rongorongo au apărut pe bucăți de lemn. Au fost descoperite și câteva petroglife, pereți în peșteri acoperiți cu inscripții sumare.

scrierea rongorongo
Tăblița Santiago (tăblița G) prezintă urme fine de-a lungul cărora au fost sculptate glifele. Foto: Wikimedia

Textele erau scrise în direcții diferite, iar stilul este cunoscut ca bustrofedon invers. Potrivit unei interpretări, textul se citea de la stânga la dreapta, pornind de jos, și, după ce un rând era citit, tăblița de lemn trebuia întoarsă la 180 de grade pentru a se citi următorul rând.

Faptul că aceste rânduri sunt scrise „cu susul în jos” nu face decât să sporească nedumerirea. Pentru a citi de pe tăbliță, aceasta trebuie manevrată ca volanul unei mașini.

Glifele înfățișează animale, oameni și plante, precum și forme geometrice. Unul dintre cele mai comune simboluri reprezintă o pasăre. Se crede că era legată de zeul suprem al insulei, Makemake, fiindcă se asemăna cu simbolul lui, pasărea-fregată.

Există câteva bariere care fac din Rongorongo o limbă greu de descifrat. Cum unele dintre tablete au suferit deteriorări, ne confruntăm cu o lipsă de simboluri.

scrierea rongorongo
Unele dintre petroglifele din peștera Ana o Keke seamănă cu anumite caractere Rongorongo. Foto: Wikimedia

Un alt motiv este numărul limitat al tăblițelor de lemn. Unii istorici cred că este vorba de un protoscris, ceea ce ar însemna că simbolurile nu au conținut lingvistic, ci sunt folosite pentru a transmite o informație obiectivă.

Prima persoană care a descoperit și documentat această scriere a fost Eugene Eyraud, care a sosit pe insulă pe 2 ianuarie 1864 și a rămas aici timp de câteva luni.

În notele sale, Eyraud a consemnat faptul că fiecare simbol avea un nume și că, la început, reprezenta figuri semnificative și strămoși. Însă, după o vreme, Rapa Nui au început să folosească hieroglifele în mod diferit, acestea devenind o practică lipsită de o semnificație mai adâncă.

De asemenea, se sugerează că figurile erau folosite ca decorațiuni și nu ca parte a unui sistem de scriere. În secolul XIX, au fost descoperite multe tăblițe de lemn, după ce Florentin-Etienne Jaussen, episcopul de Tahiti, a primit o scândură mică de lemn acoperită cu inscripții Rongorongo din partea convertiților la catolicism de pe insulă.

Pe Insula Paștelui se găsesc aproximativ 890 de statui moai. Unele, precum cele din această imagine, au „pălării” roșii. Scopul statuilor este necunoscut. Foto: Digital Journal

Episcopul a fost surprins de dar și i-a spus preotului de pe insulă să adune cât mai multe tăblițe cu putință și să încerce să le traducă. Părintele Hippolyte Roussel nu a găsit pe nimeni care să le poată citi.

Se crede că, în ultimele două secole, cei care cunoșteau acest sistem de scriere au fost vânduți ca sclavi, au murit din cauza bolilor ori s-au mutat de pe insulă.

O altă ipoteză spune că scrisul Rongorongo era sacru și numai cei bătrâni îl cunoșteau. Unul dintre primii lingviști care a studiat scrierea a fost Thomas Barthel.

El susținea că simbolurile reprezentau idei și obiecte și că un singur simbol putea conține o frază întreagă, lucru care face ca traducerea să fie și mai dificilă.

Mulți istorici, arheologi, istorici ai artei și lingviști, separat sau împreună, au încercat să descifreze scrierea, însă Rongorongo de dovedește pur și simplu „o nucă prea tare”.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>