Cel mai mare tun construit vreodată: Monstrul de oțel Schwerer Gustav

Știai că naziștii au construit cel mai mare tun din lume? Un lucru e sigur: Adolf Hitler a avut niște idei „mărețe” – de la uciderea câtorva milioane de oameni și cucerirea Europei, până la drenarea Mării Mediterane.

Atunci când se dădeau în spectacol ca să demonstreze cât de măreață era Germania nazistă, Fuhrer-ului și generalilor săi le plăcea să facă lucrurile cu stil. Au început chiar să construiască și cel mai mare hotel din lume, însă proiectul a trebuit anulat deoarece apăruseră niște probleme mai presante, precum invadarea Franței.

Cel mai mare tun construit vreodată
Adolf Hitler (al doilea de la dreapta) și Albert Speer (în uniformă maro) inspectează tunul Gustav în 1943

În anii ’30, Franța a construit o serie de fortificații masive, numite „Linia Maginot”, ca să se protejeze de o invazie de la est. Aceste fortificații erau printre cele mai puternice la acea vreme, cu buncăre subterane, turete retractabile, adăposturi pentru infanterie, baricade, amplasamente de artilerie, amplasamente antitanc și așa mai departe.

Niciuna dintre dotările Wehrmacht-ului nu era capabilă să penetreze această apărare formidabilă, așa că Hitler a apelat la fabricantul de muniții Krupp ca să găsească o soluție.

Erich Muller, un inginer de la Krupp, a calculat că pentru a străpunge șapte metri de beton armat sau un metru de blindaj de oțel era nevoie de un tun de dimensiuni gigantice. Tunul trebuia să aibă un diametru intern de mai mult de 80 cm. și o lungime de peste 30 de metri, ca să poată lansa obuze de șapte tone de la o distanță de peste 40 de kilometri, dincolo de raza de acțiune a artileriei franceze.

Tunul avea să cântărească peste 1.300 de tone și trebuia transportat pe șinele de tren. Avea să fie cel mai mare tun din lume. Când i s-au prezentat lui Hitler aceste cifre, el le-a aprobat și construirea tunului a început în 1937.

Cel mai mare tun din lume cântărea 1.300 de tone

Cel mai mare tun construit vreodată
Asamblarea tunului a cerut un mare efort. Aici, țeava este coborâtă pe dispozitivul de transport cu ajutorul a două macarale

În mai puțin de doi ani, tunul era gata. Alfried Krupp personal l-a dus pe Hitler la Poligonul Rugenwalde la începutul anului 1941, ca să urmărească primele trageri de testare a tunului. Alfried Krupp a botezat tunul „Schwerer Gustav”, adică „Gustav cel Greu”, după tatăl său, Gustav Krupp.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Schwerer Gustav era o armă monstruoasă. Fiind atât de mare și greu, nu a putut fi mutat gata asamblat. A fost dezmembrat și transportat cu 25 de vagoane de marfă spre locul de amplasare, unde a fost asamblat – o sarcină care a durat trei zile și pentru care a fost nevoie de 250 de oameni.

Numai așezarea șinelor și construirea amplasamentului a durat săptămâni întregi și a necesitat munca a 4.000 de muncitori care lucrau permanent. Cel mai mare tun din lume se deplasa pe șine paralele, care îi limitau mobilitatea. În plus, țeava tunului putea să țintească numai vertical.

Astfel, șinele au fost așezate în curbă și ori de câte ori era nevoie ca ținta orizontală să fie schimbată, întregul tun era mutat de-a lungul șinelor curbate. În ciuda enormei sale puteri de foc, cel mai mare tun din lume nu avea nicio modalitate de a se proteja.

Cel mai mare tun construit vreodată
Mai multe șine, asemănătoare cu joncțiunea dintr-o gară, au trebuit puse pentru ca tunul să poată fi transportat

Era apărat de două batalioane Flak, care protejau tunul de eventuale atacuri aeriene. Ținând cont de banii și timpul cerut pentru a fi construit, tunul a avut parte de prea puțină acțiune în război și nu a fost folosit deloc împotriva francezilor.

Germania invadase Franța în 1940, înainte ca tunul să fie gata. Atunci, germanii au trecut pur și simplu pe lângă Linia Maginot. Schwerer Gustav a fost folosit pe frontul de est la Sevastopol în Rusia, în timpul asediului acestui oraș, în 1942. 4.000 de oameni au pregătit tunul timp de cinci săptămâni.

În următoarele două săptămâni, Gustav a lansat 48 de obuze, distrugând forturi aflate la mare distanță și un depozit de muniție subacvatic, care se afla la 30 de metri sub nivelul mării și avea 10 metri de beton drept protecție.

Apoi, tunul a fost mutat lângă Leningrad, însă atacul a fost anulat. Totuși, Krupp a mai construit un tun cu aceleași dimensiuni. A fost botezat Dora, după soția inginerului șef.

Cel mai mare tun construit vreodată
Gustav este încărcat pentru tragere. Reîncărcarea tunului dura între 20 și 45 de minute

Dora a fost amplasată la vest de Stalingrad în august 1942, însă a fost retrasă în septembrie ca să nu fie capturată. Când germanii s-au retras, i-au luat pe Dora și pe Gustav cu ei.

În 1945, când înfrângerea era iminentă, germanii au aruncat în aer tunurile pentru ca forțele aliate să nu le captureze intacte. Astfel s-a sfârșit povestea supertunurilor naziste.

În ceea ce privește calibrul, Dora și Gustav erau depășite de numai alte două tunuri – „Mortiera lui Mallet” a britanicilor (construită în 1857) și „Micul David” al americanilor (construit în timpul războiului). Amândouă aveau calibrul 914 mm.

Însă numai Gustav a luptat în război. Rămâne cel mai mare tun folosit vreodată în război – un record care va dura probabil pentru totdeauna, fiindcă rachetele moderne și bombardardamentele de înaltă precizie au făcut ca tunurile mari, precum Gustav sau David, să fie inutile.

Soldații aliați pozează în fața unui proiectil folosit de Gustav
Un soldat american măsoară diametrul a ceea ce a rămas din Gustav după ce a fost aruncat în aer de germani
Un obuz al lui Gustav, aflat la Muzeul Armatei SUA


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Un comentariu la „Cel mai mare tun construit vreodată: Monstrul de oțel Schwerer Gustav”

Lasă un comentariu