Într-un studiu recent, cercetătorii au folosit tehnici moderne pentru a examina desenele vechi ale lui Johannes Kepler despre petele solare. Analizând aceste desene, ei au descoperit noi detalii despre ciclurile solare înainte de un mare eveniment de minim solar.
Echipa internațională de cercetare, condusă de Universitatea Nagoya din Japonia, a recreat condițiile în care Kepler și-a făcut observațiile. Ei au folosit legea lui Spörer și statisticile moderne pentru a analiza poziția grupului de pete solare desenat de Kepler.
Acest grup a fost plasat la sfârșitul unui ciclu solar care a precedat ciclul observat ulterior de Thomas Harriot și Galileo Galilei. Concluziile studiului, publicate în Astrophysical Journal Letters, aruncă lumină asupra duratei ciclurilor solare de la începutul secolului al XVII-lea.
Această perioadă a marcat o perioadă de tranziție de la ciclurile solare regulate la un minim solar semnificativ cunoscut sub numele de minimul Maunder. Kepler, o figură binecunoscută în astronomie și matematică, a realizat una dintre primele observații înregistrate ale activității solare folosind un aparat numit camera obscură.
În 1607, el a documentat ceea ce credea că este tranzitul planetei Mercur prin Soare, dar care era de fapt un grup de pete solare. Petele solare sunt zone mai întunecate de pe suprafața Soarelui cauzate de o activitate magnetică puternică. Aceste pete trec prin cicluri care influențează radiația solară și vremea spațială.
Autorul principal al studiului, Hisashi Hayakawa, a subliniat importanța observațiilor lui Kepler. El a menționat că, deși înregistrările lui Kepler nu au fost realizate cu ajutorul unui telescop, acestea sunt cruciale pentru înțelegerea ciclurilor solare din secolul al XVII-lea.
Aceste observații oferă informații valoroase despre modul în care activitatea solară s-a schimbat în timpul tranziției către minimul Maunder. Studiul a presupus analizarea desenelor de pete solare ale lui Kepler alături de date moderne.
Prin de-proiectarea desenelor lui Kepler și luând în considerare poziția soarelui, cercetătorii au stabilit că grupul de pete solare observat de Kepler se afla la o latitudine joasă pe Soare. Acest lucru diferă de observațiile telescopice ulterioare care au arătat pete solare la latitudini mai mari.
Această discrepanță se aliniază cu legea lui Spörer, care descrie modul în care petele solare migrează de la latitudini mai mari la latitudini mai mici în timpul unui ciclu solar.
