9 lucruri uimitoare despre săptămâna de 5 zile, fără weekend, instituită de Iosif Stalin

La 29 septembrie 1929, sovieticii petreceau ultima duminică dintr-o perioadă care avea să se întindă pe 11 ani. Într-un efort de a spori productivitatea și de a elimina religia, Iosif Stalin a instituit un nou calendar, cunoscut drept „calendarul etern sovietic”.

În cadrul calendarului etern, URSS a eliminat pur și simplu zilele de weekend. Întreaga societate era organizată după o săptămână de cinci zile – toate lucrătoare.

Iosif Stalin a agreat ideea săptămânii de cinci zile. Foto: Wikimedia

Prin acest calendar, în fiecare zi, 80% dintre sovietici munceau, în timp ce 20% rămâneau acasă. Muncitorii aveau un cod de culori care corespundeau zilelor de muncă și celor de odihnă.

Soții și soțiile lucrau adesea după programe diferite, ceea ce însemna că familiile nu aveau cum să petreacă împreună ziua de odihnă. Mișcarea a fost atât de contestată de populație, încât în ziarul Pravda – oficiosul sovietic – a apărut o scrisoare în care un anonim se plângea:

„Ce-ar trebui să facem acasă dacă soțiile noastre sunt la fabrică, iar copiii noștri sunt la școală și nimeni nu ne poate vizita?”

Săptămâna de cinci zile nu a fost prima modificare adusă calendarului rus, însă a avut cel mai mare impact. Ținând oamenii în izolare, noul calendar al Uniunii Sovietice a distrus familii și comunități religioase.

1

Pentru a spori productivitatea, Stalin a eliminat weekend-urile în 1929

„Maximizarea productivității” era prioritatea de vârf în URSS, iar în 1929 economistul și politicianul sovietic Iuri Larin a venit cu un plan revoluționar. În loc să închidă toate fabricile duminica, de ce să nu forțeze toată societatea să treacă la o săptămână de muncă fără oprire?

Cu mașini care funcționau în fiecare zi, sovieticii puteau cu siguranță să îndeplinească toate obiectivele de producție ale planului cincinal al lui Stalin.

Foto: Wikimedia

Deloc surprinzător, lui Iosif Stalin i-a plăcut ideea. Până în august 1929, Consiliul Comisarilor Poporului a implementat săptămâna de lucru de cinci zile, eliminând complet zilele de sâmbătă și duminică. Noul calendar a intrat în vigoare doar câteva săptămâni mai târziu.

2

Noua „săptămână de lucru continuu” le-a schimbat radical viața sovieticilor

Cunoscut sub numele de nepererîvka, sau „săptămâna fără pauză”, noul calendar a schimbat radical viața în Uniunea Sovietică. Conform noului calendar etern sovietic, URSS a împărțit anul în săptămâni de cinci zile, fiecare lună având câte șase săptămâni.

Guvernul a adăugat cinci sărbători de-a lungul anului, ca să ajungă la 365 de zile. Fiecare muncitor sovietic avea o săptămână de muncă de patru zile și o zi liberă, mereu prin rotație, niciodată aceeași cu a tuturor celorlalți.

Dar planul nu a luat în considerare niciodată modul în care eșalonarea zilelor de odihnă afecta viața oamenilor.

3

Pentru rotația zilelor libere, muncitorii aveau un sistem codificat prin culori

Foto: Wikimedia

Pentru a-i ajuta pe muncitori să se adapteze la noul sistem, URSS a introdus un sistem cu coduri de culori. Fiecare zi avea o altă culoare: galben, portocaliu, roșu, violet sau verde.

Toți muncitorii „verzi” aveau zi liberă în ziua verde, muncitorii „roșii” aveau liber în zilele roșii și așa mai departe. Calendarul etern al sovieticilor a introdus, de asemenea, simboluri noi pentru zilele săptămânii, deoarece statul nu mai recunoștea numele vechi ale zilelor, precum luni sau marți.

4

Noile zile ale săptămânii erau reprezentate prin simboluri precum basca de muncitor și steaua

Foto: Wikimedia

Soții și soțiile lucrau adeseori după programe diferite, astfel încât familiile nu mai puteau petrece deloc timp împreună.

Când a intrat în vigoare calendarul sovietic etern, soților și soțiilor li s-au atribuit adeseori orare opuse; când un soț avea ziua liberă, celălalt muncea. În cadrul sistemului, soții abia ajungeau să aibă câteva zile libere comune într-un an.

După câteva luni în care a funcționat calendarul etern sovietic, guvernul a luat în considerare în cele din urmă să le acorde soților aceleași zile libere. Familiile puteau adresa cereri guvernului pentru a avea aceeași zi liberă, dar nu aveau niciodată garanția aprobării.

5

S-a plâns până și ziarul Pravda

Delegați la un congres al bolșevicilor. Unul dintre participanți ține în mână ziarul Pravda. Foto: Wikimedia

Sovieticii s-au plâns încă de la început de calendarul de cinci zile. La un moment dat, Pravda, ziarul oficial al Partidului Comunist Sovietic, a publicat o scrisoare a unui muncitor anonim care critica sistemul.

În scrisoare, muncitorul se plângea:

„Ce-ar trebui să facem acasă dacă soțiile sunt la fabrică, copiii sunt la școală și nimeni nu poate veni să ne viziteze? Ce îți mai rămâne de făcut în afară de a merge la sala de ceai publică? Ce fel de viață este aceea în care sărbătorile vin în schimburi și nu pentru toți muncitorii odată? Nu este o sărbătoare, dacă trebuie să petreci singur.”

6

URSS a avut în vedere redenumirea zilelor cu nume precum „sindicat”, „ciocan” și „seceră”

„Ca să avem mai mult, trebuie să producem mai mult. Ca să producem mai mult, trebuie să știm mai mult.” Poster de propagandă din URSS. Foto: Wikimedia

URSS a încercat să dea noilor zile calendaristice nume revoluționare. Una se numea „sindicat”, alta era „ciocan”, iar alta, „seceră”. Au luat în considerare chiar și nume precum „Lenin” și „sovietic”.

Totuși, numele revoluționare nu au „prins” niciodată. În schimb, sovieticii au început pur și simplu să se refere la zile după numărul sau culoarea atribuită fiecăreia.

7

În agende, sovieticii își marcau rudele și prietenii după culoare

Culorile asociate calendarului de cinci zile au devenit sinonime cu numele zilelor săptămânii. Unii au ajuns chiar să marcheze în agende culorile zilelor în care se puteau întâlni cu anumiți prieteni.

Fabrică de textile din URSS. Foto: Wikimedia

Nu este surprinzător că sovieticii au ajuns în scurt timp să socializeze după culori. Un muncitor care avea doar ziua verde liberă nu putea menține cu ușurință o prietenie cu cineva care avea liberă ziua galbenă.

Într-un an întreg, doi lucrători cu programe diferite puteau avea cel mult cinci zile comune – de aceeași culoare.

8

Noul calendar a fost atât de nepopular, încât sovieticii au adăugat o a șasea zi săptămânii în 1931

Săptămâna de cinci zile nu a durat mult în Uniunea Sovietică. După protestele muncitorilor, guvernul a decis în cele din urmă să introducă încă un calendar.

Muncitor într-o fabrică sovietică de motoare. Foto: Wikimedia

Calendarul din 1931 le-a redat oamenilor ziua de sâmbătă, trecând la o săptămână de șase zile. În cadrul noului sistem, toți lucrătorii aveau o zi de odihnă comună, sâmbăta, care cădea întotdeauna în zilele de 6, 12, 18, 24 și 30 ale lunii.

Săptămâna de lucru de șase zile a rezistat aproape un deceniu.

9

Stalin a reintrodus săptămâna de șapte zile în 1940

În cele din urmă, în 1940, Stalin și-a recunoscut înfrângerea. La 26 iunie 1940, a reinstaurat săptămâna de șapte zile. Duminicile erau din nou sărbători.

Calendar sovietic, 1939. Zile grupate în săptămâni de lucru de șase zile. Cele șase sărbători naționale sunt marcate cu roșu. Foto: Wikimedia

Cu toate acestea, pentru a-și îndeplini obiectivele de productivitate, URSS a aplicat sancțiuni dure pentru muncitorii care întârziau sau absentau de la locul de muncă.

Cei care ratau o zi de muncă sau ajungeau cu mai mult de 20 de minute întârziere – mai ales lunea – se făceau vinovați de abateri grave și erau pedepsiți cu închisoarea.

De aceea, pentru unii cetățeni sovietici, revenirea la săptămâna cu două zile libere a avut un preț mult prea mare.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu