Misterul sferei din pictura Salvator Mundi, atribuită da Vinci, se adâncește

Pictura Salvator Mundi, care îi aparține, cel mai probabil, lui Leonardo da Vinci, pare destul de simplă la o primă vedere: o reprezentare a lui Isus Cristos în veșminte renascentiste, ridicând mâna dreaptă pentru a binecuvânta și ținând în mâna stângă o sferă translucidă.

Dar sfera sfidează legile opticii, dând naștere unei controverse legate de sursa de inspirație a lui Leonardo da Vinci. Un studiu recent susține ipoteza că sfera este o reprezentare realistă a unei bile de sticlă goale pe dinăuntru.

O reproducere a picturii Salvator Mundi, după restaurare, de Dianne Dwyer Modestini, profesor la Universitatea din New York. Foto: Wikimedia

Lucrarea este postată pe site-ul arXiv. Cercetătorii de la Universitatea din California, Irvine (UC Irvine), au folosit tehnici computerizate pentru a arăta că înfățișarea sferei era posibilă în lumea reală, dacă aceasta ar fi fost fabricată din sticlă suflată subțire.

Totuși, este puțin probabil ca lucrarea să pună capăt dezbaterilor îndelungate privitoare la intențiile lui da Vinci.

„Lucrarea despre sferă este doar unul dintre multele exemple de savanți care intervin într-un fel neinspirat în domeniul studiilor legate de pictura lui Leonardo, bazându-se pe faptul că nu cunoaștem sursele acesteia”, a declarat pentru Live Science Martin Kemp, profesor de istoria artei la Colegiul Trinity al Universității Oxford, specialist în opera lui da Vinci.

Un mister de 450 de milioane de dolari

Pentimenti (urme în pictură ce trădează straturi anterioare de vopsea) vizibile în palma mâinii stângi, prin sfera translucidă, ar putea fi o dovadă că adevăratul autor este Leonardo da Vinci. Foto: Wikimedia

Salvator Mundi este o pictură cu un trecut dramatic. Datează probabil din jurul anului 1500 și a fost cumpărată de Carol I al Angliei în secolul XVII.

Carol I a fost executat în 1649, după Războiul Civil, iar în 1651 pictura a fost cumpărată de un zidar pe nume John Stone. În 1660, a returnat opera de artă lui Carol al II-lea, fiul lui Carol I, care a urcat pe tron în acel an.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Apoi, pictura dispare până în 1900, când a fost vânduta nu ca operă originală a lui da Vinci, ci ca opera unuia dintre învățăceii maestrului. Abia în 2011 – după ce restauratorii profesioniști au reparat răul făcut de lucrările de conservare neîndemânatice care se adunaseră de-a lungul anilor – experții în artă au reevaluat Salvator Mundi.

Cu această ocazie, și și-au dat seama că, foarte probabil, tabloul fusese pictat de da Vinci însuși. În 2017, un prinț saudit a cumpărat pictura la o licitație, pentru suma record de 450 de milioane de dolari. Astfel, Salvator Mundi a devenit cea mai scumpă pictură din lume.

În urmă cu câțiva ani, pictura a intrat în proprietatea unui prinț saudit, care a cumpărat-o cu 450 de milioane de dolari. Foto: AFP

Pictura este însoțită de un mister vechi de secole. Sfera din mâna lui Cristos conține câteva scântei, care par a fi niște incluziuni într-o sferă sau un cristal solid.

Însă o sferă solidă ar mări și ar inversa imaginea a ceea ce s-ar afla în spatele său datorită refracției luminii, iar sfera din tablou nu are un astfel de efect. Roba lui Cristos pare nedistorsionată în spatele sferei.

Da Vinci a studiat cu aviditate optica și probabil că n-ar fi făcut o astfel de greșeală din neatenție. Istoricii artei se ceartă de zeci de ani cu privire la materialul din care este făcută sfera și la întrebarea dacă Da Vinci a pictat-o incorect în mod intenționat.

Lucrarea recentă aduce în discuție o tehnică nouă, numită „randare cu bază fizică”. Michael Goodrich și Shuang Zhao, informaticieni și profesori la UC Irvine, alături de doctorandul Marco Linag, au folosit această metodă pentru a simula lumina în scena reprezentată în pictură.

Controverse despre lumină

Așa-numitul Manuscris D al lui Leonardo da Vinci (1508–1509), păstrat la Paris, conține note care arată că savantul studia legile opticii. Foto: Wikimedia

Cei trei au descoperit că o combinație de lumină atmosferică slabă, o sursă puternică de lumină deasupra și o sferă de sticlă goală pe dinăuntru puteau recrea scena din Salvator Mundi.

Sticla ar fi putut avea o grosime de până la 1.3 milimetri fără să creeze vreo refracție care să tulbure imaginea robei lui Cristos din spatele ei, explică cercetătorii în lucrarea postată pe arXiv. (O sferă goală pe dinăuntru nu ar crea același efect de augmentare și întoarcere pe axa orizontală ca o sferă solidă.)

Liang și colegii săi au refuzat să comenteze cu privire la munca lor, despre care Liang a spus că se află în prezent în procesul de recenzare la o publicație științifică. Însă Kemp nu a fost convins de studiu.

Într-o secțiune a noii sale cărți, „Salvator Mundi al lui Leonardo și colecționarea operelor sale la curțile Stuarților”, Kemp urmărește originile sferei în notițele din jurnalele lui da Vinci, descoperind că artistul era fascinat de cristalele de rocă și de optica lor la vremea în care a pictat Salvator Mundi.

În pictură, mâinile lui Cristos, buclele părului și haina sunt bine păstrate, aproape de starea inițială a operei. Foto: Wikimedia

De asemenea, Kemp oferă exemple de tablouri în care da Vinci a modificat legile fizicii și luminii pentru a crea o compoziție mai plăcută. În tablourile care înfățișau botezul lui Cristos, de exemplu, pictorul și contemporanii săi nu mai reprezentau refracția luminii în apă, care ar fi făcut ca picioarele personajelor să pară oblice.

De asemenea, da Vinci l-a pictat pe pruncul Isus ca fiind nenatural de mare, o metodă artistică de a sublinia natura divină.

„Picturile lui nu erau demonstrații de optică, așa cum nu erau nici demonstrații de anatomie. Cu alte cuvinte, da Vinci era cunoscut pentru folosirea de licențe artistice în opera lui și probabil că acesta este și cazul sferei din Salvator Mundi, a scris Kemp.

Potrivit acestuia, Leonardo da Vinci „nu realizează o imagine fotografică. Dacă lucrurile ar sta așa, toți Isușii săi copii ar fi progeniturile unor giganți! Leonardo folosește cunoașterea legilor naturale pentru a conferi putere de convingere tablourilor religioase.”


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu