Asasinarea lui Abraham Lincoln a fost o lovitură năucitoare pentru Statele Unite. Primul născut al președintelui, Robert Todd Lincoln (venit pe lume în 1843), nu se afla în acea seară fatidică în Teatrul Ford. Însă viața lui a luat câteva turnuri ciudate atât înainte, cât și după tragicul eveniment.
Robert fusese și el chemat la teatru pentru a urmări piesa „Vărul nostru american” și, dacă ar fi dat curs invitației, ar fi văzut cu ochii săi cum John Wilkes Booth își duce la îndeplinire planul criminal.
Din fericire pentru el, a refuzat invitația și a fost scutit de această scenă oribilă. Chiar și așa, s-a aflat la căpătâiul tatălui său atunci când acesta și-a dat ultima suflare, în dimineața următoare.
A fost la un pas să moară sub roțile trenului
S-ar putea spune că soarta l-a împins pe Robert Lincoln în „tango” cu moartea prima dată în anii ’60 ai secolului XIX, când a fost la un pas de a fi călcat de tren. Aflat în Jersey City, s-a sprijinit de un vagon ce staționa, fiindcă peronul era plin de oameni.
Trenul s-a mișcat, iar Robert a căzut între locomotivă și peron. Dacă un pasager nu ar fi intervenit cu repeziciune (vei vedea mai jos cine), Robert ar fi avut parte de o moarte prematură.
Umbra tatălui său l-a urmărit pe Robert întreaga sa viață. Fiind singurul dintre copiii cuplului Lincoln care a ajuns la maturitate, existau așteptări mari în ceea ce-l privea.
„O parte din mitul lui Lincoln se bazează pe imaginea unui om cu rădăcini umile care a reușit în viață prin propriile puteri și care s-a educat așa cum a putut”, scrie Mental Floss.
Robert a cules roadele privilegiului de a fi fiul lui Lincoln. A devenit căpitan și a făcut parte din personalul generalului Ulysses Grant în timpul Războiului Civil American.
De fapt, tocmai extenuarea pe care o resimțea de pe urma conflictului a fost motivul pentru care nu s-a dus la teatru în seara asasinării tatălui său.
Apoi, Robert a lucrat ca avocat și, mai notabil, ca Secretar de Război între 1881 și 1885. Robert descria relația cu tatăl său în termeni nu tocmai strălucitori. Biography.com îl citează ca spunând:
„Orice intimitate între noi a devenit imposibilă. Abia dacă am vorbit zece minute cu el cât timp a fost președinte, fiindcă era mereu preocupat cu treburile sale.”
Însă între Robert și tatăl său mai exista o legătură foarte bizară. Când Robert a suferit accidentul din Jersey City, persoana care l-a salvat a fost un individ pe nume Edwin Booth, fratele celui care, peste puțin timp, avea să-l ucidă pe Abraham Lincoln.
Conspirația criminală a fost mult mai complicată, dar se poate spune că John Wilkes Booth, suporter al Confederației, era furios din pricina eforturilor președintelui Lincoln de a pune capăt sclaviei și îi dorea moartea. Pe de altă parte, fratele său salvase un Lincoln din pură întâmplare.
A asistat la două asasinate
Munca lui Abraham Lincoln merită privită în comparație cu cea a fiului său. Ca Secretar de Război, Robert Lincoln a sugerat ca Biroul Meteorologic să fie separat de Armată, a cerut ca soldații să fie mai bine plătiți pentru a se pune capăt dezertărilor și a recomandat statelor să sprijine crearea unor miliții formate din voluntari.
Puțini știu, însă, că viața lui Robert Lincoln a fost marcată de alte două asasinate. În timpul mandatului președintelui James Garfield, Robert a ocupat o funcție guvernamentală. Din această postură, a fost martorul asasinării lui Garfield în gara din Washington, în 1881.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Robert s-a aflat și în apropierea președintelui William McKinley când acesta a fost asasinat, în 1901, la Expoziția Panamericană din Buffalo, New York.
Este foarte probabil că, la acel moment, Robert Lincoln începuse să se întrebe dacă nu cumva era vreo piază rea. După cum amintește Mental Floss, Robert a notat sec că exista „o anumită fatalitate legată de funcția prezidențială acolo unde sunt eu prezent”.
Și-a internat mama în ospiciu
Relația distantă a lui Robert cu tatăl său este bine documentată. Dar Robert nu s-a înțeles prea bine nici cu mama sa, Mary Todd Lincoln.
La un deceniu după moartea soțului ei, în 1875, Robert a internat-o într-un ospiciu.
„Mulți cred că mama lui nu și-a revenit niciodată după ce și-a pierdut soțul și trei fii. Mary a primit cu resentimente internarea ei forțată și, cu ajutorul avocatului ei și al unui prieten, a trimis unui ziar din Chicago o poveste care arunca îndoieli asupra faptului că era nebună”, scrie Mental Floss.
În cele din urmă, a fost externată, iar relația dintre ea și Robert a avut de suferit pe termen lung.
În ultimii săi ani, Robert a fost ministru delegat în Marea Britanie, ocupând funcții în stat în timpul mandatelor președinților Benjamin Harrison și Grover Cleveland. A murit în somn în 1926, în urma unei hemoragii cerebrale.
