Rinocerul lui Dürer, un „fake news” viral care a circulat în secolul XVI

În urmă cu aproximativ 500 de ani, europenii au ajuns să vadă un rinocer pentru prima dată după mai bine de un mileniu. Rinocerii fuseseră destul de comuni în timpul Imperiului Roman, fiind folosiți la circ sau în cadrul luptelor cu gladiatori.

După căderea Romei, rinocerii au dispărut din memoria colectivă, transformându-se în bestii mitologice. Totul s-a schimbat, însă, când pe continent a fost adus un exemplar din Orientul Îndepărtat.

Rinocerul face senzație în Europa

Rinocer indian
Regele Manuel I a primit în dar un exemplar de rinocer indian. Foto: Wikimedia

Rinocerul i-a fost făcut cadou regelui Manuel I al Portugaliei de către Afonso de Albuquerque, guvernatorul Indiei portugheze. Albuquerque însuși a primit rinocerul ca dar diplomatic de la sultanul Muzaffar al II-lea din Cambay, astăzi situat în statul indian Gujarat.

În acea perioadă, reprezentanții monarhiei portugheze și conducătorii indieni făceau cu regularitate schimb de daruri, pentru a menține strânsă relația dintre puterea colonială străină și liderii indigeni.

În acest caz, Albuquerque dorea să construiască un fort pe insula Diu și a cerut permisiunea sultanului. Sultanul a refuzat, dar, pentru a detensiona situația, i-a dăruit rinocerul din propria sa menajerie.

Regele Manuel I
Regele Manuel I al Portugaliei. Foto: Alcherton

Albuquerque a decis că un rinocer era un cadou potrivit pentru regele portughez și, astfel, în ianuarie 1515, rinocerul a început o călătorie de patru luni prin Oceanul Indian, în jurul Capului Bunei Speranțe și apoi spre nord, prin Atlantic, pentru a ajunge la Lisabona pe 20 mai 1515, potrivit Amusing Planet.

Rinocerul a făcut vâlvă și a atras mulțimi de spectatori curioși. Mulți cărturari au mers la curte să inspecteze și să admire fiara. Scrisori care descriau creatura fantastică au fost trimise corespondenților din întreaga Europă.

O descriere a rinocerului a ajuns în cele din urmă și la Nürnberg, împreună cu o schiță brută a animalului.

Reprezentarea falsă a lui Dürer devine virală

Rinocerul lui Durer
Rinocerul lui Dürer. Foto: Wikimedia

Albrecht Dürer, un pictor și gravor german care locuia în Nürnberg, a fost captivat de ciudățenia animalului. Așa că a început să pregătească o schiță bazându-se pe descrierea scrisă și pe schița făcută de un artist necunoscut.

Dürer nu a văzut niciodată animalul pe viu, însă xilografia pe care a pregătit-o a devenit atât de celebră, încât, vreme de două secole, a fost singura imagine a unui rinocer pe care au văzut-o vreodată europenii.

Dar reprezentarea rinocerului creată de Dürer nu era corectă din punct de vedere anatomic. În schiță, corpul animalului era învelit într-o serie de plăci de mari dimensiuni.

Pe spate, artistul german a adăugat un corn mic și răsucit. De asemenea, creatura lui Dürer avea picioare solzoase.

În pofida inexactităților sale anatomice, fantezia creației lui Dürer a devenit atât de populară, încât, trei sute de ani mai târziu, ilustratorii europeni au continuat să publice xilografia lui Dürer, chiar dacă între timp văzuseră rinoceri adevărați.

Unii cercetători cred că Dürer a ales să nu modifice aspectul animalului ca parte a unui act artistic, fiind fidel descrierilor pe care le-a citit. Plăcile asemănătoare armurii pe care le-a redat Dürer ar putea reprezenta faldurile pielii groase a unui rinocer indian.

Secțiunea mijlocie brăzdată de nervuri, pielea noduroasă și urechile mici și păroase sunt remarcabil de precise. Textura solzoasă de pe corpul animalului ar putea fi încercarea lui Dürer de a reflecta pielea aspră a rinocerului.

Albrecht Durer
Albrecht Dürer. Foto: Wikimedia

În total, xilografia lui Dürer a fost reprodusă de 5.000 de ori, un număr impresionant de exemplare, având în vedere epoca în care s-a întâmplat acest lucru. A fost, probabil, una dintre primele imagini produse în serie și chiar prima care a devenit virală.

Influența rinocerului lui Dürer a scăzut abia în secolul XVIII, când în Europa au fost aduși mai mulți rinoceri vii, ceea ce le-a permis oamenilor să vadă în cele din urmă cum arată aceste animale.

Soarta rinocerului regal

Ce s-a întâmplat cu modelul gravurii, rinocerul regelui Manuel? A murit, desigur, dar nu de bătrânețe.

După ce a petrecut șapte luni în menajeria Palatului Ribeira din Lisabona, regele Manuel a decis să dăruiască animalul Papei Leon al X-lea, pentru a păstra bunăvoința acestuia.

În decembrie 1515, rinocerul a fost încărcat pe o navă și trimis la Roma, dar ambarcațiunea a fost surprinsă de o furtună și s-a scufundat în Marea Mediterană.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Un comentariu la „Rinocerul lui Dürer, un „fake news” viral care a circulat în secolul XVI”

  1. În mai 1515 un „colet” ciudat a fost descărcat din corabia „Nossa Senhora da Ajuda“ în portul Lisabonei, un cadou trimis regelui Manuel I de către Afonso de Albuquerque – guvernatorul din Goa (devenită în 1510 colonie portugheză). Acesta a primit de la sultanul Muzafar II din Cambay (actualul Gujarat – Mozambic), un cadou „diplomatic” – nici mai mult, nici mai puţin decât un rinocer viu. Guvernatorul s-a gândit să-l trimită regelui care avea mare afinitate pentru „animalele exotice”, în menajeria din palatul său Ribeira, din Lisabona având chiar un elefant. Timp de 120 de zile cât a durat drumul, animalul a fost silit să fie „marinar”, închis pe corabie.
    Rinocerul a rămas în menajeria regelui până la sfârşitul anului, când, acesta a hotărât să-l trimită Papei Leo X de Medici, pentru a se pune bine cu el. Însoţit de cadouri scumpe, obiecte de argint şi preţioasa mirodenie – piperul, rinocerul a luat drumul Romei. Corabia a trebuit să facă datorită furtunii un popas în Marsilia, unde regele François Ir, le Roi-Chevalier, a dorit „să-l privească în ochi”, aşa că întâlnirea a avut loc cu mare pompă la sfârşitul lui ianuarie 1516, pe insula Château d’If.
    O nouă furtună a determinat un naufragiu în apropiere de coasta ligurică, iar rinocerul, legat cu lanţuri în magazia corabiei, s-a înecat. Ceva mai târziu, a fost găsit leşul pe mal, dus la Lisabona, unde a fost împăiat apoi retrimis la Roma. De data aceasta cadoul a ajuns la destinaţie.
    Animalul a făcut senzaţie. Pictorul Giovanni da Udine l-a pictat în
    Palatul Baldassini, iar Rafael în Vatican. François Rabelais a vorbit despre
    el în Gargantua.
    Un negustor, care a văzut animalul în Lisabona a trimis o scrisoare la Nürnberg care cuprindea o schiţă făcută de un pictor necunoscut. Aceasta a fost văzută de Albrecht Dürer, care inspirat de acest animal ciudat, a făcut schiţele celebre – aflate în prezent la British Museum – Londra şi Albertina – Viena, precum şi vestita sculptură din lemn.
    După sculptura lui Dürer, Alexandru de Medici (1510–1537) a luat rincocerul drept emblemă a casei sale, sub motto-ul „non bvelvo sin vencer“ (nu mă voi întoarce fără să fiu victorios). Tot ea a inspirat rinocerul pus pe obeliscul de 21 m. din Paris, din faţa catedralei Saint-Sepulcre, făcut de Jean Goujon la comanda lui Henry II (1519-1559). Un model similar se află pe uşa din bronz a Catedralei din Pisa.
    Rinocerul lui Dürer a fost motiv de inspiraţie pentru alţi pictori, de-a lungul timpurilor; ca să ajung în contemporaneitate – Salvator Dali cu Rinoceronte vestido con puntillas, care se află în Marbella.
    Animalul considerat mistic i-a servit drept „muză” scriitorului englez Lawrence Norfolk, pentru romanul „The Pope’s Rhinoceros”, scris în 1996. Şi se prea poate şi lui Eugen Ionesco pentru piesa sa Rinocerii înscrisă în repertoriul Teatrului Absurd în 1959.

    (din cartea proprie “Hoinar pe meridiane)

    Răspunde

Lasă un comentariu