Pentru vecini, a fost un familist convins care organiza adeseori grătare, la care invita pe toată lumea. Pentru Mafia și victimele sale, era „diavolul în persoană”. Iată povestea lui Richard Kuklinski, cel mai prolific ucigaș plătit din istoria Mafiei.
Richard Kuklinski a fost un asasin care a lucrat pentru Mafia. Nefiind italian, nu a devenit niciodată membru al celebrei organizații criminale, însă ar fi meritat-o cu prisosință.
Potrivit Wikipedia, Kuklinski a declarat că a ucis aproximativ 250 de oameni la cererea diferiților capi ai Mafiei. Unii au spus că Kuklinski nu a ales această „carieră” pentru bani, ci era pur și simplu un sociopat care a găsit o cale de face bani din marea sa „pasiune”: aceea de a ucide oameni.
[adsense-sis]
Pentru mulți dintre noi, un ucigaș plătit al Mafiei este un personaj romanțat. Literatura și filmele îl prezintă drept un om neînțeles, un „soldat loial” sau o persoană cu profunde conflicte morale.
Însă nu a fost cazul lui Richard Kuklinski. Întrebat cândva dacă se considera un asasin, Kuklinski a răspuns simplu: „Nu. Sunt doar un ucigaș.”
Potrivit Enciclopediei Britannica, Richard Kuklinski s-a născut în New Jersey, SUA, în 1935. Tatăl său, alcoolic, îl bătea adeseori cu coada de mătură. Mama sa, o femeie simplă și credincioasă, era, și ea, victima acestor abuzuri.
De mic copil, Richard a descoperit că îi plăcea să ucidă animale, dar nu la vânătoare – pur și simplu ucidea pisicile din cartier. S-a dovedit că ucisul era activitatea care îi oferea lui Richard cea mai multă plăcere.
El însuși a declarat că a ucis pentru prima dată un om la vârsta de 14 ani, când a bătut un bătăuș din cartier până când i-a luat viața. A renunțat la școală și, prin anii ’50, deja intrase în grațiile infractorilor din New Jersey.
Până să împlinească 18 ani, executase deja prima sa victimă ca ucigaș plătit.
Multe dintre primele infracțiuni ale masivului Kuklinski (avea 1.95 metri înălțime și 150 de kilograme) nu au avut de-a face cu asasinatul – era vorba de jafuri armate și trafic de droguri. Dar aceste mărunțișuri nu erau de ajuns pentru un ucigaș plătit.
De pe la mijlocul anilor ’50, a început să călătorească în New York și să caute ținte pe care să le omoare. Putea fi vorba despre persoane pe care abia le întâlnise sau de oameni pe care îi văzuse pe stradă sau cu care interacționase în trecere și care îl iritau.
Lui Kuklinski îi plăcea să ucidă oameni prin orice metodă. Uneori îi împușca, alteori îi bătea până își dădeau duhul. Totul depindea de dispoziția lui și de circumstanțe.
Potrivit propriilor sale declarații, lui Kuklinski îi plăcea mult să umple un spray nazal cu cianură și să-l vâre în nasul victimelor sale.
Până la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, Kuklinski avea o reputație sigură în rândurile Mafiei din New Jersey și din New York. Lucra direct pentru capul mafiot Roy DeMeo, care făcea parte din familia mafiotă Gambino și era el însuși un ucigaș prolific.
La început, Kuklinski îi era îndatorat lui DeMeo și s-a achitat de datorie ucigând pe cineva pentru acesta. DeMeo a constatat repede că Kuklinski avea „talent înnăscut” la ucis și, curând, bărbatul a început să lucreze pentru Mafie.
Potrivit relatărilor celor care l-au cunoscut, Kuklinski nu cunoștea frica și ar fi ucis pe oricine. A lucrat nu doar pentru DeMeo, ci și pentru restul familiei Gambino și în curând a devenit cunoscut în aceste cercuri drept „diavolul în persoană”.
În ziua de azi, este din ce în ce mai greu să scapi după ce ai comis o crimă. Multor infractori li se prelevează mostre de ADN când sunt arestați și acest lucru face „succesul” foarte puțin probabil.
Între timp, metodele poliției s-au îmbunătățit substanțial. Camerele de filmat sunt peste tot, de la colțurile de stradă, pe clădirile de birouri și în casele de locuit, precum și în buzunarul fiecăruia, sub formă de smartphone. Dar Kuklinski a operat înainte de răspândirea acestor lucruri.
Ca să nu fie prins, Kuklinski obișnuia să le taie degetele victimelor sale, pentru ca poliția să nu poată lua amprente. De asemenea, atunci când era posibil, le scotea dinții.
De multe ori, arunca trupurile neînsuflețite în râul Hudson, iar descompunerea făcea cadavrele și mai greu de identificat.
În tot acest timp, Kuklinski era tată de familie. În 1961, s-a căsătorit cu Barbara, o femeie alături de care a avut trei copii. Kuklinski estima că, până în ziua nunții sale, ucisese deja 65 de oameni.
La fel ca alți mafioți, avea pregătită o poveste care să-i mascheze activitatea reală. Și-a întâlnit viitoarea soție când aceasta lucra drept secretară la una dintre afacerile de fațadă ale Mafiei.
Ca multe soții abuzate, Barbara era chinuită de nehotărâre. Când Kuklinski se purta frumos, totul era bine – era jovial, avea grijă de familia lui și era un părinte iubitor.
Dar nu era mereu astfel. Kuklinski o bătea frecvent și îi spunea că este „a lui”. Ca să-și întărească spusele, o amenința cu un cuțit de vânătoare.
De asemenea, îi spunea Barbarei că, dacă îl va părăsi vreodată, avea să-i ucidă întreaga familie.
Femeia l-a crezut, deși a declarat că habar nu avea că soțul ei era un ucigaș plătit. De-a lungul anilor ’60, ’70 și a unei mari părți din anii ’80, Kuklinski a continuat să ucidă.
Era omul preferat pentru crimele Mafiei de pe Coasta de Est și chiar la nivel național. Kuklinski s-a lăudat că nu a ucis niciodată femei sau copii și că nu socializa cu angajatorii săi.
Și-a ținut viața socială separată de viața profesională. Nimeni din cartier nu a văzut mafioți la el acasă sau la grătarele în aer liber pe care le organiza uneori și la care își invita vecinii.
În anii ’80, Kuklinski a demarat propria sa întreprindere infracțională. Poate că era prea multă presiune sau poate că a devenit neatent. Acesta a fost momentul în care autoritățile au început să-i ia urma.
La fel ca în multe alte cazuri de crimă organizată, începutul sfârșitului a venit atunci când unul dintre „prietenii” săi din Mafie a fost de acord să poarte aparatură de înregistrare.
În cadrul uneia dintre conversații, Kuklinski vorbea despre o țintă care trebuia ucisă. Asta se întâmpla în 1985.
Într-o zi din 1986, Kuklinski și soția sa luau micul dejun, când poliția a înconjurat casa. Când Barbara le-a cerut explicații polițiștilor, cel care conducea investigația i-a spus pe șleau: „Soțul tău este ucigaș.”
În urma un proces îndelungat, Richard Kuklinski a fost găsit vinovat pentru doar șase crime și a primit sentința de închisoare pe viață. A murit în 2006, după ce a descoperit că, pe lângă crimă, mai mai avea o pasiune: publicitatea.
După o viață de secrete, Kuklinski a acordat din închisoare interviuri pentru mai multe ziare și televiziuni. Susținea că primise 40.000 de dolari pentru uciderea lui Jimmy Hoffa, liderul de sindicat din New Jersey a cărui moarte rămâne și azi un mister.
Kuklinski spunea că nu regretă cele făcute, ci doar faptul că faptele sale au atras răul asupra familiei lui și își dorea ca familia să-l poată ierta. Dar soția și copiii nu l-au iertat.
Ultima oară când a vorbit cu soția lui, cel mai prolific ucigaș plătit era grav bolnav. A rugat-o să le ceară doctorilor să-l resusciteze dacă inima avea să i se oprească. Femeia a refuzat.
