Cât de mare este rezistența corpului uman? Care sunt limitele anduranței unui om?

Rezistența corpului uman se datorează minții sau mușchilor? Când vine vorba de alergat, distanța parcursă și viteza atinsă de un om sunt determinate de un număr de factori fizici, inclusiv de nivelul de oxigen (volumul pe care îl poate pompa în corp) și de pragul lactic, adică de punctul la care corpul produce mai mult acid lactic decât poate descompune (acumularea acestei substanțe te face să alergi mai încet).

Unii dintre acești factori sunt genetici, alții depind de pregătirea fizică. Potrivit ScienceFocus, abia în ultimii ani cercetătorii din domeniul sportului au început să recunoască importanța puterii minții în efortul fizic extrem.

Sportiva Kate Smyth, din Australia
Sportiva Kate Smyth, din Australia, a avut nevoie de asistență pe pistă după ce s-a prăbușit în timp ce alerga în cursa de maraton la Jocurile Commonwealth-ului din 2006. Foto: AP

Cu cât alergi mai mult, cu atât este mai importantă o strategie mentală bine gândită. Strategiile comune de a face față durerii includ automotivarea și tehnici de distragere care blochează gândurile negative.

Cu 30 de ani în urmă, savanții au calculat că cel mai scurt timp care ar putea fi obținut la un maraton, în condiții perfecte și cu un atlet perfect, ar fi de o oră și 58 de minute. Și ne apropiem de acest punct.

Maratonul în mai puțin de două ore

Eliud Kipchoge. Foto: Reuters

În septembrie 2018, alergătorul kenyan de cursă lungă Eliud Kipchoge a stabilit un record mondial, 2:01:39, la Maratonul Berlinului – o cursă ideală pentru obținerea unor timpi rapizi, datorită lipsei variației de nivel, datorită faptului că sunt puține curbe și datorită condițiilor meteo, care sunt în general bune.

Un an mai târziu, la Viena, Kipchoge a stabilit un record mondial pe care nu-l vom uita prea curând: a câștigat Maratonul în 1:59:40.

După o pregătire mai temeinică – a sa și a echipei – alergătorul a obținut imposibilul și a trecut linia de sosire în fața a 120.000 de fani, iar performanța sa a fost vizionată pe YouTube de peste cinci milioane de ori.

Fiziologii sportivi cred că în următoarele decenii tot mai mulți atleți se vor putea menține sub limita de două ore, datorită creșterii numărului de „pepiniere de sportivi” și avansurilor în tehnologia de antrenament, creându-se astfel combinații ideale între atleți și condițiile de alergare.

Rezistența corpului uman depinde de mai mulți factori

rezistența corpului uman
Anduranță extremă: Acești grăniceri chinezi înfruntă gerul în timpul antrenamentelor la bustul gol. Foto: Pinterest

În ceea ce privește rezistența corpului uman, alergatul pe distanță mare stresează corpul: cercetările recente de la Universitatea din Pelopones, Grecia, au descoperit că nivelurile de inflamație din sângele atleților de ultraanduranță (cei care aleargă curse mai lungi decât maratonul) erau similare cu cele ale bolnavilor de cancer sau ciroză.

Totuși, în următoarele câteva zile, nivelurile de inflamație au revenit la normal, ceea ce sugerează că acești sportivi au o abilitate remarcabilă de a-și reveni după un efort intens.

Un antrenament bun înseamnă să fii conștient de limitele tale, ca să poți să îți dai seama de momentul în care ai trecut de limita dintre „durerea bună” și „durerea rea”.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, vezi episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Lasă un comentariu