Rezervoarele antice mayașe, care foloseau plante acvatice pentru a filtra și curăța apa, ar putea fi o sursă de inspirație pentru sistemele de apă durabile din viitor, potrivit unei lucrări recente.
Aceste rezervoare, construite și întreținute de mayași timp de peste 1.000 de ani, asigurau accesul la apă potabilă pentru mii de oameni în timpul sezonului secetos și al secetei. Mayașii au dezvoltat sisteme sofisticate de canale, baraje, ecluze și berme pentru a gestiona resursele de apă.
De asemenea, au folosit nisip de cuarț și zeolit pentru a filtra apa și au importat aceste materiale pentru a construi rezervoare mari în orașe precum Tikal. Rezervoarele au jucat un rol vital în susținerea populației mayașe, în special în timpul sezonului secetos, iar gestionarea apei era strâns legată de puterea politică.
Probabil că mayașii se bazau pe plante acvatice, cum ar fi stuful, trestia și nuferii, care aveau proprietăți naturale de filtrare. Aceste plante ajutau la purificarea apei prin eliminarea impurităților și absorbția substanțelor nutritive, iar sedimentele create de acestea erau folosite ca îngrășământ.
Metodele mayașilor de gestionare a apei, care includeau căptușirea rezervoarelor cu argilă și utilizarea vegetației pentru a umbri și răci apa, pot oferi lecții valoroase pentru strategiile moderne de gestionare a apei.
Zonele umede construite, inspirate de vechile rezervoare mayașe, ar putea oferi soluții eficiente din punct de vedere al costurilor și ecologice pentru tratarea și conservarea apei. Combinând cunoștințele străvechi cu expertiza modernă, putem dezvolta sisteme de apă durabile care să fie benefice atât pentru oameni, cât și pentru mediu.
