7 lucruri interesante despre Revoluția Rusă și moartea Romanovilor

Între anii 1917 și 1923, Rusia s-a confruntat cu o revoltă de o magnitudine cu care nicio țară nu mai avusese de-a face vreodată. Revoluționarii i-au răsturnat de la putere și i-au executat pe Romanovi, membrii uneia dintre cele mai vechi familii dinastice din lume.

Privind retrospectiv, a fost un lanț de momente de schimbări politice și sociale radicale. Dincolo de aspectele sale de o brutalitate extremă, Revoluția Rusă rămâne unul dintre cele mai fascinante evenimente din secolul XX.

1

Romanovii, o dinastie a opulenței

Țarul Nicolae al II-lea și familia. De la stânga la dreapta:  Olga, Maria, țarul, țarina Alexandra Feodorovna, Anastasia, țareviciul Alexei și Tatiana. Livadia, Crimeea, 1913. Foto: Wikimedia

Familia Romanov a dat țarii și țarinele Rusiei încă de la începutul secolului XVII. Vreme de trei secole, cât timp s-a aflat la putere, familia a trăit într-un lux care făcea un contrast strident cu sărăcia în care se găseau rușii de rând.

Se dusese vorba că, la o cină la care a participat crema aristocrației ruse, unul dintre consilierii Ecaterinei cea Mare, Grigori Potemkin, a mâncat odată diamante în loc de desert.

După revoltă, revoluționarii au descoperit că în multe dintre palatele regale se găseau ouă Fabergé și veselă placată cu aur. Una dintre legendele vehiculate în vremea Revoluției era că, în fiecare an, Nicolae al II-lea le dăruia câte un ou Fabergé soției și mamei sale.

2

Legătura familiei Romanov cu Marea Britanie

Țarul Nicolae al Rusiei (la stânga) și regele George al V-lea al Marii Britanii. Foto: The Print Collector / Getty Images

Familia Romanov a rămas legată de familia regală britanică și în această perioadă haotică. Regele George al V-lea al Marii Britanii și țarul Nicolae al II-lea al Rusiei au fost veri primari, asemănarea fizică a celor doi fiind izbitoare.

Aceste două familii își petreceau uneori vacanțele împreună, chiar dacă țarina Alexandra, prin aroganța ei, a stârnit antipatii puternice în rândul rudelor sale din Marea Britanie.

Când a avut loc lovitura de stat, Romanovii și-au implorat rudele și relațiile din Marea Britanie, Norvegia, Danemarca, Suedia și Spania să le ofere refugiu. Cererile lor au fost respinse în cele din urmă, în principal din două considerente:

  • dorința statelor europene de a nu-și antagoniza noul guvern sovietic;
  • sentimentele antigermane din Primul Război Mondial (țarina Alexandra provenea din Darmstadt, Imperiul German).

În aceste circumstanțe, membrii familiei Romanov au fost asasinați la 17 iulie 1918, cel mai probabil în subsolul casei Ipatiev, cunoscută cu denumirea lugubră de „Casa pentru Uz Special”.

3

Pivnița imperială

Când soldații bolșevici au atacat Palatul de Iarnă, proprietatea lui Nicolae al II-lea și a familiei sale, au descoperit cantități mari de vin de foarte bună calitate.

Unii soldați au raportat chiar că, dincolo de colecția de ouă Fabergé, colecția de sticle de vin a fost cea mai impresionantă parte a descoperirilor lor.

Oul „Palatul Gatcina” se deschide pentru a dezvălui o surpriză: o replică miniaturală de aur a palatului situat la 45 de kilometri depărtare de Sankt Petersburg. Construit pentru contele Grigori Orlov, palatul Gatchina a fost dobândit de țarul Paul I și a servit ca reședință de iarnă pentru Alexandru al III-lea și Maria Fedorovna. Foto: Wikimedia

Vreme de câteva săptămâni după lovitura de stat, mii de sticle din cele mai rare și mai scumpe vinuri și porturi din lume au fost furate, vândute sau băute de revoluționari la fața locului.

4

Rasputin, „Hristos în miniatură”

Grigori Rasputin este unul dintre cele mai cunoscute personaje ale Revoluției Ruse, chiar dacă „din umbră”, întrucât a murit în 1916.

Autointitulat „Hristos în miniatură” (așa s-a referit la propria-i persoană într-o discuție cu ambasadorul Franței, care a raportat aceste aspecte la Paris), a devenit în câțiva ani cel mai apropiat consilier al lui Nicolae al II-lea și, în special, al soției acestuia, Alexandra.

Unii istorici cred că amestecul lui Rasputin a fost unul dintre factorii declanșatori ai revoluției din Rusia. Chiar dacă nu a fost tocmai declanșator, este cert că Rasputin a contribuit semnificativ la sentimentul de antipatie al rușilor de rând față de familia regală, considerată captivă în mrejele acestui mistic cu origini enigmatice.

Grigori Rasputin. Foto: Wikimedia

Când rușii au devenit conștienți de relația lui Rasputin cu țarina, în țară au apărut sute de desene porcoase care îi înfățișau pe cei doi în ipostaze intime, un aspect stânjenitor pentru familia regală, în general, și pentru țar, în special.

5

Sursa de inspirație pentru „Ferma animalelor”

Evenimentele care au avut loc în această perioadă au servit drept sursă de inspirație pentru cartea „Ferma animalelor” a lui George Orwell, publicată în 1945 (disponibilă aici).

Revolta din Rusia este fundalul pe care cetățenii (animalele de la ferma domnului Jones) își unesc forțele ca să scape de țarul Nicolae al II-lea (domnul Jones) și să preia controlul asupra locului.

Coperta cărții „Ferma animalelor”. Foto: Polirom

Porcii de la fermă îi reprezintă pe liderii revoluționari. Old Major, unul dintre porci, moare imediat după revolta animalelor, la fel cum Vladimir Ilici Lenin moare după Revoluția Rusă.

6

Începuturile neverosimile ale lui Stalin

Iosif Stalin a condus Uniunea Sovietică de la mijlocul anilor ’20, după moartea lui Lenin, până în 1953 și a fost unul dintre cei mai sângeroși lideri din istorie.

Ascensiunea sa la putere a fost fulminantă, Stalin consolidându-și rapid și fără milă (prin asasinate) poziția de lider al Partidului Comunist. Însă viață sa politică a fost în evidentă contradicție cu educația pe care a primit-o în îndepărtata Georgie.

Stalin în 1902, la vârsta de 23 de ani. Foto: wikimedia.org

Stalin a crescut în sărăcie, iar la școală, în timp ce studia teologia, a fost atras de poezie și de muzică. În timpul anilor de studiu, Stalin a publicat cinci poezii într-un ziar georgian, sub pseudonimul „Soselo”.

În biografia lui Stalin, istoricul Simon Sebag Montefiore notează că poeziile acestuia „au fost citite pe scară largă și foarte admirate.

Au devenit mici opere georgiene clasice, fiind publicate în antologii până în anii 1970 (și nu ca parte a cultului lui Stalin; erau publicate de obicei ca „anonime”).

7

Mumia lui Lenin

După moartea lui Lenin, survenită în 1924, la un an de la încheierea Revoluției, corpul său a fost îmbălsămat, iar autoritățile au decis să expună mumia într-un sarcofag cu temperatură controlată.

mumia_lui_lenin_05
Foto: Getty Images

Mumia lui Lenin, liderul Revoluției Bolșevice, poate fi văzută și azi în mausoleul din Piața Roșie. Guvernul rus încă mai are pe statul de plată „Laboratorul lui Lenin”, o echipă de oameni de știință care lucrează la menținerea în stare bună a acestui cadavru îmbălsămat.

Ca să știi mai mult

La un secol de la căderea dinastiei Romanovilor, Robert Service, eminent specialist în istoria Rusiei, analizează viața lui Nicolae al II-lea de la perioada premergătoare abdicării până la asasinarea sa, alături de familie, în iulie 1918. Cartea este un studiu magistral despre un om care a fost aproape în totalitate depășit de situație. Este, de asemenea, o relatare convingătoare a frământărilor sociale, economice și politice din Rusia de după Revoluția din februarie, a preluării puterii de către bolșevici în octombrie 1917 și a începuturilor republicii socialiste sovietice a lui Lenin.

Comandă cartea „Ultimul țar. Nicolae al II-lea și Revoluția Rusă” pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu