Rechinul-ciocan este, probabil, cel mai ciudat rechin. Într-un fel, arată ca o caricatură, ca și cum cineva i-a apucat craniul și l-a întins pe orizontală, în timp ce restul corpului lor seamănă cu cel al unui rechin normal.
Cu o anatomie atât de bizară, mulți oameni s-ar putea întreba care ar putea fi avantajele de a avea un cap în formă de ciocan? Ei bine, spre surprinderea multora, această caracteristică lasă loc pentru multe posibilități, după cum vom vedea pe parcursul acestui articol.
Capul în formă de ciocan ajută la vânătoare
În general, oamenii de știință sugerează că rechinul-ciocan are parte de trei mari avantaje datorită formei craniului.
Primul are legătură cu localizarea prăzii. Rechinii-ciocan sunt prădători vorace, iar capul lor în formă de ciocan le sporește capacitatea de a găsi ceea ce le place să mănânce.
Întinderea mare a capului permite o mare răspândire a unor organe senzoriale foarte specializate pe care le folosesc pentru a găsi hrana.
Grupul de organe numit ampulele lui Lorenzini le permite acestor prădători să detecteze câmpurile electrice create de pradă. Este demn de remarcat că și alte tipuri de rechini au aceste organe senzoriale, dar sensibilitatea mai mare a rechinilor-ciocan îi ajută pe aceștia să urmărească prada lor preferată, care stă de obicei ascunsă sub nisip.
Vederea rechinilor-ciocan este, de asemenea, mai bună
Potrivit publicației National Geographic, în afară de problema organelor senzoriale, acest cap lat deosebit de amuzant permite o poziționare foarte strategică a ochilor, ceea ce duce la o vedere binoculară excelentă, oricât de contraintuitivă ar părea.
Poziția ochilor le permite rechinilor, de asemenea, să vadă în orice moment ce se află deasupra și dedesubtul lor. În acest caz, atunci când își mișcă capul într-o parte în timp ce înoată, pot observa o mare parte din ceea ce se află în spatele lor. În cele din urmă, acest lucru îi va ajuta și mai mult să găsească pisicile de mare.
Rechinul-ciocan este „campion” și la vânătoare, și la înot
Oamenii de știință cred, de asemenea, că forma de cap de ciocan îi ajută pe acești rechini să înoate mai repede. Apoi, odată ce găsesc prada, rechinii-ciocan își folosesc părțile contondente ale capului pentru a prinde prada (de obicei, o pisică de mare) de pe fundul mării și a o devora. Un astfel de rechin atinge viteza de 30 de kilometri pe oră!
Pentru a înțelege mai bine evoluția acestor animale, ar fi bine dacă oamenii de știință ar putea să se uite la fosile și să urmărească dezvoltarea rechinilor ciocan de-a lungul timpului.
Din păcate, corpul rechinilor nu are oase. În schimb, scheletele acestora sunt făcute din cartilaj, care este același țesut conjunctiv care formează și urechile și nasul omului, de pildă.
Cartilajul se descompune mult mai repede decât dinții sau oasele, așa că rareori se fosilizează. Ca atare, fosilele acestor creaturi nu conțin prea multe informații despre evoluția craniilor lor în formă de ciocan.
Citește în continuare