Rechinii sunt unii dintre cei mai temuți prădători din adâncurile oceanelor. Aceste creaturi par să nu aibă frică, iar înainte de a ataca își studiază prada, urmărind-o și dându-i târcoale.
Însă o specie descoperită recent nu are nevoie să facă nici măcar acest efort, deoarece este dotată cu o armă specială.
Rechinul de buzunar (Mollisquama parini) trebuie doar să strălucească în întuneric, iar prada (a cărei curiozitate e stârnită astfel) vine singură. Spre deosebire de confrații lui, acest animal este mai degrabă șiret decât feroce.
O specie extrem de rară
Lung de 14 centimetri, rechinul de buzunar trăiește în Golful Mexic, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Tulane. Savanții au dat peste un mascul minuscul din această specie în 2010, în timp ce studiau cașaloții din zonă.
Ulterior, specia a mai fost observată abia în 2013, când cercetătorul Mark Grace, de la Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei din SUA, a descoperit un exemplar în ocean. Acesta a fost al doilea rechin de buzunar capturat și studiat vreodată, potrivit declarațiilor lui Grace.
O creatură înrudită cu cei doi rechini a fost descoperită în 1979 în estul Oceanului Pacific, dar este vorba de o specie diferită.
„Sunt două specii distincte, provenind din două oceane diferite. Oricum, amândouă sunt extrem de rare”, a spus Grace.
Potrivit studiului, rechinul de buzunar secretă un lichid fluorescent dintr-o glandă de mici dimensiuni, situată lângă înotătoarele frontale. Lichidul ademenește prada, care este atrasă de strălucire, în timp ce micul prădător atacă imprevizibil, de dedesubt.
Creaturile marine care strălucesc în întuneric sunt destul de numeroase. Se estimează că 90% dintre animalele care trăiesc în oceane sunt bioluminiscente, cu toate că cercetările privitoare la cele care trăiesc la mare adâncime sunt destul de rare.
Capacitatea de a străluci în întuneric se datorează unei reacții chimice care produce energie luminoasă, spun cercetătorii de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian.
Creaturile emit semnale luminoase pentru a-și atrage partenerii, pentru a descuraja potențialii prădători, sau, în cele mai multe cazuri, pentru a vâna.
De exemplu, diavolul negru de mare își atrage prada fluturând „antena” bioluminiscentă pe care o are în vârful capului.
Oferind un spectacol fermecător, bancuri întregi de plancton bioluminiscent conferă o strălucire albăstruie oceanului pe timp de noapte, derutând prădătorii.
Însă astfel de fenomene uimitoare pot fi observate și pe timp de zi: dinoflagelatele colorează apa și dau naștere fenomenului cunoscut drept „mareea roșie”.
