Reanimarea morților cu electricitate, experimentele de la baza romanului „Frankenstein”

Are toate ingredientele unei extraordinare povești cu monștri: încercarea de a atrage trăsnete din cer, un om de știință obsedat să demonstreze că secretul vieții stă în energia electrică și, desigur, reanimarea morților.

Realitatea care a inspirat-o pe Mary Shelley să scrie „Frankenstein” este la fel de ciudată ca romanul în sine. Scrisă în 1818, cartea a fost influențată de o dispută științifică în urma căreia au apărut prima baterie și cunoștințele noastre fundamentale despre electricitate.

Mary Shelley, portret de Richard Rothwell. Foto: Wikimedia

Povestea începe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Energia electrică aprinsese deja mințile multor oameni de știință de vârf din Europa. La acea vreme se știa foarte puțin despre natura electricității.

Oamenii de știință generau electricitate statică folosind mașini de învârtit, dar abia în celebrul experiment cu zmeul al lui Benjamin Franklin, în 1752, s-a dovedit că trăsnetul avea aceeași „esență”.

La Universitatea din Bologna, în Italia, Luigi Galvani, medic chirurg, investiga efectele electricității asupra animalelor. Nu era un câmp de cercetare neobișnuit. Se știa deja că șocurile electrice produc spasme violente și se specula că energia electrică putea genera contracții musculare.

Electrozii ating o broască, iar picioarele se mișcă în sus. A fost unul dintre experimentele lui Galvani. Foto: Wikimedia

La 26 ianuarie 1781, în timp ce diseca o broască lângă o mașină electrică statică, asistentul lui Galvani a atins cu un bisturiu un nerv al piciorului broaștei, care a zvâcnit. Galvani a repetat procedura și a pus la punct alte câteva experimente, observând aceleași spasme musculare violente.

A observat, de asemenea, că picioarele de broască se răsuceau uneori atunci când erau atârnate de cârlige de aramă și se atingeau de obiecte din fier.

Prin urmare, Galvani a unit obiectele laolaltă, formând arcuri de aramă și fier care făceau ca mușchii picioarelor să se contracte atunci când erau atinse.

Dar de unde provenea electricitatea? Galvani, care a numit-o „electricitate animală”, credea că era generată de broaște.

A crezut că arcul metalic doar conducea spre nerv energia electrică din broască, determinând spasmele piciorului. Și-a publicat descoperirile în 1791, devenind cunoscut drept „maestrul dansului broaștelor”.

Unul dintre primii cititori ai lui Galvani a fost fizicianul italian Alessandro Volta. Acesta își construise deja o reputație de savant, descoperind capacitatea și potențialul electric, fiind totodată și cel care descoperise și izolase gazul metan.

Volta a replicat experimentele lui Galvani și a ajutat la popularizarea operei sale. Cu toate acestea, a ajuns la concluzii radical diferite.

Volta credea că energia electrică provenea din cele două metale utilizate în arc și că broasca acționa ca simplu conductor. În experimentele sale, a înlocuit picioarele de broaște cu hârtie îmbibată în apă cu sare, a detectat electricitate și apoi l-a provocat pe Galvani.

Lumea științifică s-a împărțit în două tabere: electricitate animală versus electricitate din metale diferite. Disputa a luat amploare și o turnură urâtă.

Volta îi explică lui Napoleon Bonaparte principiul funcționării bateriei sale (1801). Foto: Wikimedia

La un moment dat, Volta i-a scris unui prieten că adversarii săi îl vor mort.

În 1799, Volta a inventat pila voltaică, formată din discuri din metale diferite separate de straturi de hârtie îmbibată în apă sărată. Celula galvanică sau voltaică a fost prima baterie din lume și strămoșul bateriilor auto cu acid și plumb.

Astăzi, știm că bateria lui Volta a funcționat deoarece metalele diferite transferau electroni printr-o reacție de oxidare, iar picioarele broaștelor se mișcau deoarece electricitatea joacă un rol în contracțiile musculare.

Desigur, a fost nevoie de multe zeci de ani de descoperiri pentru a atinge acest nivel de înțelegere.

Așadar, cum au influențat-o toate acestea pe tânăra Mary Shelly, făcând-o să scrie unul dintre cele mai citite romane din toate timpurile, „Frankenstein sau Prometeul modern” (carte accesibilă aici)?

Nepotul lui Galvani, Giovanni Aldini, era un aprig susținător al ideii electricității din animale, dar nu putea ignora nici bateria lui Volta.

Aldini a folosit-o pentru a face un tur al capitalelor Europei, în care a demonstrat beneficiile medicale ale electricității. Sau cel puțin așa credea el.

Demonstrațiile sale constau în spectacole în care trecea curent electric prin cadavre de oameni și de animale, provocându-le spasme musculare și încercând să le facă să stea în picioare.

O fotografie promoțională cu actorul Boris Karloff ca monstru al lui Frankenstein. Foto: Wikimedia

Cea mai cunoscută expoziție a lui Aldini a avut loc în 1803, la închisoarea Newgate din Londra. A introdus tije de metal în gura și urechile cadavrului unui deținut proaspăt executat, criminalul George Foster.

The Newgate Calendar”, o publicație despre infractorii din închisoarea Newgate, a surprins cum s-au desfășurat lucrurile:

„La prima aplicare a procesului pe față, fălcile criminalului decedat au început să tremure, iar mușchii i s-au contorsionat îngrozitor și i s-a deschis un ochi. În faza următoare, i s-a ridicat mâna dreaptă cu pumnul încleștat, iar picioarele și coapsele au început să i se miște.”

În fața unei asemenea priveliști, este ușor de înțeles de ce unii observatori au crezut că Aldini îl readuce la viață pe Foster. Iar Mary Shelley știa totul despre Galvani, Volta și Aldini.

„Frankenstein irlandez”, opera unui caricaturist englez. Foto: Wikimedia

Humphry Davy și William Nicholson – principalii cercetători în domeniul electricității la acea vreme – erau prieteni ai tatălui ei. În 1816, la 19 ani, Shelley și-a petrecut vara la Geneva, în Elveția, împreună cu Lord Byron și viitorul ei soț, Percy Shelley.

Anotimpul fusese rece și ploios, așa că au petrecut multe seri în jurul focului, citind povești despre fantome și discutând despre potențialul electricității de a reanima cadavre.

Peste doar doi ani, doctorul nebun Victor Frankenstein reușea să aducă la viață un monstru format din mai multe părți omenești. Firește, pe tărâmul imaginației, acolo unde orice este posibil.


În continuarea acestui articol, îți recomandăm cartea „Frankenstein sau Prometeul modern”, într-o ediție publicată la 200 de ani de la apariția acestui clasic absolut al genului horror. Cartea este disponibilă aici.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu