Războaiele pumnilor: Bătăile organizate de pe podurile din Veneția

De-a lungul Evului Mediu și la începutul epocii moderne, Veneția a fost împărțită în numeroase facțiuni rivale, care se atacau fără reținere ori de câte ori aveau ocazia.

Incursiunile în teritoriile inamice și atacurile armate erau la ordinea zilei. Însă, la un moment dat, aceste bande au decis să își tranșeze disputele în mod organizat, în cadrul unor bătăi organizate la care asistau mulțimi de curioși.

Astfel a început o tradiție care avea să dureze câteva secole.

Podurile din Veneția se transformau în arene de luptă

Batalie cu pumnii
Foto: ANews

În secolul XIII, două dintre cele mai puternice și mai cunoscute grupări din Veneția au fost Castellani și Nicolotti. Membrii facțiunii Castellani locuiau în partea de est a orașului și erau în mare parte muncitori angajați pe șantierele navale și în ateliere.

Cei din banda Nicolotti locuiau în partea de vest și erau pescari. Rivalitatea dintre aceste două grupuri era o sursă inepuizabilă de bârfe și de divertisment pentru venețieni.

În afara obișnuitelor șicane și atacuri reciproce, membrii celor două facțiuni au devenit celebri pentru luptele pe care le organizau pe podurile din oraș.

Batalie cu pumnii 02
Foto: Veneto Inside

Aceste bătălii erau cunoscute sub denumirea de „battagliole sui ponti” („bătăi pe poduri”). Potrivit Amusing Planet, în fiecare duminică sau de sărbători, podurile din Veneția se transformau în arene de luptă.

Cum podurile nu aveau balustrade, scopul fiecărui luptător era să arunce cât mai mulți adversari în apă. Luptele erau foarte dure, iar combatanții erau adesea înarmați cu bețe ascuțite.

De aceea, multe lupte se lăsau cu răni grave. Uneori, spectatorii și susținătorii facțiunilor se implicau la rândul lor în luptă și aruncau țigle de la balcoanele din apropiere.

Ponte dei Pugni
Ponte dei Pugni, unul dintre podurile pe care se purtau celebrele lupte, există și în zilele noastre. Foto: Wikimedia

Confruntările se soldau în fiecare an cu câțiva morți: victimele fie se înecau, fie erau călcate în picioare de mulțime, fie cădeau răpuse de țiglele aruncate de spectatori.

Bătălia finală

La începutul secolului XVII, luptele de pe poduri au devenit mai civilizate și mai organizate. Utilizarea bețelor și a oricăror alte arme a fost interzisă.

Astfel, venețienii și-au dezvoltat abilitățile pugilistice, iar spre sfârșitul secolului mulți luptători din statele vecine mergeau în Veneția pentru a asista la lupte.

Forze d ercole
Forze d’Ercole a fost o altă competiție populară în rândul venețienilor. Foto: Carnevale Venezia

Ultima luptă cu pumnii a avut loc pe 29 septembrie 1705. A început ca de obicei, dar în scurt timp a degenerat și s-a transformat într-o bătaie generalizată.

Spectatorii au început să arunce cu țigle, iar în cele din urmă s-a ajuns la folosirea armelor. Mulțimea era atât de surescitată, încât nimeni nu a observat că biserica San Girolamo luase foc.

Pompierii erau atât de prinși în luptă, încât nu au intervenit, iar biserica a fost complet distrusă. Dându-și seama că lucrurile merseseră prea departe, Consiliul celor Zece a scos bătăile organizate în afara legii.

Puțini și-au exprimat nemulțumirea. Odată cu dispariția luptelor, venețienii au găsit alte modalități de a-și manifesta rivalitățile.

Printre acestea s-au numărat competiția navală Regatta și „Forze d’Ercole”, un joc în cadrul căruia două echipe a câte 20 de participanți costumați încercau să construiască cel mai înalt turn uman.

Astăzi, în Veneția nu mai există facțiunile Castellani și Nicolotti, dar multe dintre podurile pe care membrii lor s-au luptat sunt încă în picioare. Unul dintre cele mai cunoscute este Ponte dei Pugni, care înseamnă „podul pumnilor”.


Dacă te pasionează istoria acestui oraș emblematic, descoperă 5 legende interesante și mistere neelucidate din Veneția de demult.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu