Cea mai cunoscută pizza este, fără îndoială, Margherita. Indiferent de țară, aproape că nu există restaurant cu specific italian care să nu aibă în meniu pizza Margherita.
Dar cum a ajuns această mâncare simplă, cu doar trei ingrediente, cea mai celebră pizza din lume? Cea mai plauzibilă explicație pare a fi povestea „pizzarului” napolitan Raffaele Esposito și a întâlnirii sale cu Margareta, regina de Savoia.
Napoli este locul unde s-a născut celebra pizza
La mijlocul secolului XIX, în Napoli, pizza devenise un fel de mâncare popular. Fiindcă roșiile, mozzarella și uleiul de măsline erau disponibile la scară largă, este probabil că pizza era consumată până și de cei mai nevoiași.
Pizza în sine nu era ceva nou pentru italieni, însă clasica pizza Margherita, pe care o cunoaștem și care ne place atât de mult astăzi, încă nu se născuse. Aici intervine în poveste Raffaele Esposito, care servea această mâncare ieftină în restaurantul său.
În 1889, regele italian Umberto I și regina Margareta (Margherita, în limba italiană) de Savoia au vizitat orașul Napoli. Legenda spune că regina își dorea cea mai bună mâncare locală, iar bucătarul regal știa exact cine putea să-i ofere așa ceva: Raffaele Esposito.
Raffaele Esposito era proprietarul localului Pizzeria di Petro, una dintre cele mai vechi pizzerii din oraș, pe care o moștenise de la familia soției sale. Esposito se ocupa cu succes de local și era faimos printre pizzaiolo din Napoli.
Raffaele Esposito se întâlnește cu regina
Bărbatul a fost chemat să-i ofere reginei una dintre celebrele sale pizza. Ca să nu-și mizeze reputația pe o singură pizza, Raffaele a adus trei. A adus una cu usturoi, o a doua cu anșoa și una simplă, care avea să facă istorie.
Aceasta din urmă a cucerit-o pe regina Margareta, deși era compusă din doar trei ingrediente: mozzarella, busuioc și roșii proaspete. Brânza albă, busuiocul verde și roșiile reprezentau culorile steagului italian, spune legenda.
În onoarea reginei, Esposito a botezat-o „pizza Margherita”. Faima lui Esposito a continuat să crească după ce regina a plecat din Napoli. Fermecată, Margareta însăși i-a scris o scrisoare, în care i-a mărturisit cât de mult îi plăcuse pizza.
Pizzeria lui Raffaele Esposito funcționează și astăzi în Napoli (sub denumirea „Brandi”), iar scrisoarea este expusă în văzul tuturor. Este semnată de Camillo Galli, unul dintre sfetnicii reginei.
Se spune că apoi pizza Margherita s-a răspândit în întreaga Europă și chiar și peste ocean, mulțumită imigranților italieni.
Legenda lui Raffaele Esposito este contestată
Din păcate, această legendă nu este sfârșitul poveștii. Zachary Novak, director al Centrului de cercetări alimentare de la Institutul Umbra, din Perugia, contestă legenda lui Raffaele Esposito și spune că este neadevărată.
Novak a investigat originile pizzei Margherita, fiind intrigat de ideea că cel mai bun „pizzar” din Napoli a făcut o pizza din ingrediente roșii, albe și verzi, asemeni culorilor steagului italian.
A comparat notele lui Galli din 1891, pe care le-a găsit în arhivele naționale, cu scrisoarea pe care Galli a semnat-o în 1889 și i-a trimis-o lui Raffaele Esposito. Novak susține că semnăturile nu sunt identice.
Nici sigiliile regale nu sunt identice cu cele de pe scrisoarea lui Esposito. Proprietarii de astăzi ai pizzeriei spun că scrisoarea de mulțumire a fost scrisă de unul dintre asistenții lui Galli.
Novak trage concluzia că legenda a fost propagată de frații Brandi, a căror familie a preluat pizzeria lui Raffaele Esposito. Novak spune că frații au redactat scrisoarea în anii ’30, pentru a-și populariza pizzeria în timpul marii crize economice și în timpul ascensiunii lui Benito Mussolini în Italia.
Astfel, frații Brandi au adoptat o strategie de marketing care s-a dovedit foarte eficientă. Ca orice legendă bună, mitul primei pizza Margherita este contestat.
Dar noi ne bucurăm că această pizza a fost creată, indiferent de cum s-a întâmplat acest lucru.