Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, transformat de comuniști în măturător de străzi

Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, a supraviețuit căderii imperiului său, a trecut prin Al Doilea Război Sino-Japonez, prin Al Doilea Război Mondial și prin Războiul Civil Chinez și, în cele din urmă, ruinat, a asistat neputincios la ascensiunea comuniștilor la putere și fondarea Republicii Populare Chineze.

Născut beneficiar al unor privilegii de neimaginat, Pu Yi a murit în condiții umile, cu creierul „spălat” de propaganda comunistă, reeducat zece ani într-o închisoare, convertit în măturător de străzi și, în final, angajat ca grădinar la Beijing.

Grafică: Incredibilia. Sursa datelor

În 1967, când a decedat, bolnav de cancer, Pu Yi se afla în custodia membrilor Revoluției Culturale. Odată cu moartea lui se încheia o poveste de viață mai ciudată decât ficțiunea.

Primii ani din viața lui Pu Yi, ultimul împărat al Chinei

Aisin-Gioro Pu Yi s-a născut la 7 februarie 1906, la Beijing, în sânul uneia dintre cele mai influente familii regale in China. De ambele părți ale familiei sale, avea legături strânse cu conducătoarea de facto a Chinei, împărăteasa Cixi.

Pu Yi avea doar doi ani când unchiul său, împăratul Guangxu, a murit (otrăvit cu arsenic), la 14 noiembrie 1908. Aflată ea însăși pe patul de moarte, împărăteasa văduvă l-a desemnat pe băiețel ca viitor împărat.

Pu Yi în adolescență. Foto: Encyclopædia Britannica

La 2 decembrie 1908, Pu Yi a fost înscăunat în mod oficial, dar copilului nu i-a plăcut ceremonia și a plâns în timpul procesiunii în care a fost numit Fiul Cerului.

Împăratul copil a petrecut următorii patru ani în Orașul Interzis, separat de familie și înconjurat de eunucii obligați să-i asculte fiecare capriciu copilăresc.

Când a descoperit că trăia într-o lume „magică”, în care orice dorință îi era îndeplinită, băiatul a început să ordone biciuirea celor care îl nemulțumeau prin cel mai neînsemnat gest.

Singurele persoane care îndrăzneau să-l disciplineze pe micul tiran erau doica acestuia și femeia care îi servea drept mamă, Wen-Chao Wang.

Finalul fulgerător al unei domnii foarte scurte

La 12 februarie 1912, împărăteasa regentă Longyu a semnat „Edictul imperial de abdicare a împăratului”, punând oficial capăt domniei lui Pu Yi.

Pentru acest gest, femeia a primit 1.700 de kilograme de argint de la generalul Yuan Shikai, precum și promisiunea că nu va fi decapitată.

Yuan s-a declarat președinte al Republicii China, guvernând până în decembrie 1916, când și-a acordat titlul de împărat Hongxian, încercând să înceapă o nouă dinastie. A murit trei luni mai târziu, din cauza insuficienței renale, fără să fi ocupat vreodată tronul.

Pu Yi în calitate de împărat al Manciuriei (Manchukuo), în uniformă. Foto: Wikimedia

În tot acest timp, Pu Yi s-a aflat în Orașul Interzis, fără a fi conștient de revoluția lui Xinhai, care i-a zguduit fostul imperiu. În iulie 1917, un alt militar, Zhang Xun, l-a readus pe Pu Yi pe tron ​​timp de 11 zile, dar Duan Qirui, rival al lui Zhang, a anulat restaurarea.

În cele din urmă, în 1924, generalul Feng Yuxian l-a dat afară din Orașul Interzis pe fostul împărat, ajuns la vârsta de 18 ani.

Pu Yi devine marioneta japonezilor

Timp de un an și jumătate, Pu Yi a avut reședința în ambasada Japoniei la Beijing, iar în 1925 s-a mutat în zona de concesiune japoneză din Tianjin, spre capătul nordic al coastei Chinei.

Pu Yi și japonezii aveau un adversar comun: grupul etnic Han, care îl îndepărtase de la putere pe ultimul împărat al Chinei. În 1931, fostul împărat al Chinei i-a scris o scrisoare ministrului japonez de război, în care solicita ajutor în recuperarea tronului.

Pentru japonezi, solicitarea a venit la momentul ideal. Niponii tocmai găsiseră un pretext ca să ocupe Manciuria, patria strămoșilor lui Pu Yi, iar în noiembrie 1931 l-au instalat pe acesta ca împărat-marionetă al noului stat Manchukuo.

Pu Yi s-a arătat nemulțumit că, din întreaga Chină, a ajuns să conducă doar Manciuria, dar japonezii au strâns și mai tare „șurubul”: l-au obligat să semneze o declarație prin care fostul împărat promitea că, în eventualitatea în care ar fi avut vreodată un fiu, copilul avea să fie crescut în Japonia.

Între 1935 și 1945, Pu Yi a fost ținut sub observația și ordinele unui ofițer al armatei Kwantung, care îl spiona pe fostul împărat și îi transmitea ordinele guvernului japonez.

Treptat, japonezii i-au eliminat pe toți membrii personalului chinez acceptați de Pu Yi, înlocuindu-i cu simpatizanți japonezi.

Pu Yi alături de un ofițer sovietic. Foto: Wikimedia

Când Japonia a depus armele, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Pu Yi a luat un avion spre Tokyo, dar a fost capturat de armata sovietică și forțat să depună mărturie la procesele criminalilor de război japonezi din 1946, rămânând apoi în Siberia până în 1949.

După ce armata lui Mao Zedong a câștigat războiul civil, sovieticii l-au predat noului guvern comunist al Chinei pe fostul împărat, ajuns la vârsta de 43 de ani.

Viața lui Pu Yi sub regimul lui Mao Zedong

Mao Zedong a ordonat trimiterea lui Pu Yi la închisoarea Liaodong, așa-numita tabără de reeducare a prizonierilor de război din Kuomintang, Manchukuo și Japonia. Pu Yi a petrecut zece ani în această închisoare, fiind „bombardat” constant cu propagandă comunistă.

În 1959, Pu Yi era gata să vorbească public în favoarea Partidului Comunist Chinez, așa că a fost eliberat din tabăra de reeducare și i s-a permis să se întoarcă la Beijing.

În prim-plan, Mao Zedong (stânga) și Pu Yi. Foto: Getty Images

Acolo a fost angajat ca ajutor de grădinar la grădina botanică, iar în 1962 s-a căsătorit cu o asistentă pe nume Li Shuxian.

Fostul împărat a lucrat chiar ca redactor la Conferința Consultativă Politică a Poporului Chinez din 1964. De asemenea, și-a scris autobiografia – „De la împărat la cetățean”, carte promovată chiar de Mao Zedong și liderul comunist Zhou Enlai.

Ultimul împărat al Chinei a fost urmărit până la moarte

Când Mao a declanșat Revoluția Culturală, în 1966, Gărzile Roșii l-au luat imediat în colimator pe Pu Yi, considerat simbolul suprem al „vechii Chine”.

Drept urmare, Pu Yi a fost plasat sub „protecție” și a pierdut multe dintre drepturile pe care i le-au acordat comuniștii după eliberarea din închisoare. În acest moment, fostul împărat începea să aibă serioase probleme de sănătate.

La 17 octombrie 1967, la vârsta de doar 61 de ani, Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, a murit de cancer la rinichi. Viața lui ciudată și turbulentă s-a încheiat în orașul în care începuse, cu șase decenii și trei regimuri politice mai devreme.

Ca să știi mai mult, citește cartea „China în zece cuvinte”

Scriitorul chinez Yu Hua ne oferă, pornind de la zece cuvinte-cheie, o perspectivă curajoasă asupra Chinei din ultima jumătate de secol, de la Revoluția Culturală și cultul pentru președintele Mao la protestele din Piata Tian’anmen și boom-ul economic din zilele noastre. Pentru cititorul străin, volumul de față este o șansă unică de a înțelege acest colos misterios.
Cartea „China în zece cuvinte” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu