Combinatul 815, proiectul nuclear ultrasecret al sovieticilor

Cei aproape 70 de ani în care Rusia a fost cunoscută drept Uniunea Sovietică au fost înspăimântători pentru lumea întreagă. Mulți americani se temeau că dezvoltarea armelor nucleare va însemna distrugerea iminentă a țării lor.

Totuși, această fobie nu s-a limitat la granițele SUA, ci a reușit să contamineze întregul Occident, fiind amplificată treptat de țările care au devenit puteri nucleare.

Din fericire, Războiul Rece a luat sfârșit fără incidente nucleare majore. Însă, când meditezi asupra proiectelor secrete derulate în acei ani, devine evident că întreaga lume avea de ce să se îngrijoreze.

Și sovieticii voiau să fie o putere nucleară

proiect_nuclear_01
Foto: Pinterest

Cursa înarmării dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii s-a desfășurat de-a lungul Războiului Rece și este bine documentată. Timp de zeci de ani, cele două superputeri ale lumii au concurat pentru superioritatea nucleară.

Dar puțini oameni știu că sovieticii au început să dezvolte arme nucleare în anul 1942, adică încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Și încă și mai puțini oameni știu cât de departe a mers Uniunea Sovietică…

La doar două săptămâni de la bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, guvernul URSS a decis să-și sporească eforturile pentru a egala SUA în privința armelor nucleare.

O echipă condusă de Beria

proiect_nuclear_02
Temutul Lavrenti Beria era mâna dreaptă a lui Stalin. Foto: Pinterest

A fost înființată o echipă de experți condusă de Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne, Lavrenti Beria. Având un buget masiv, echipa a fost însărcinată cu dezvoltarea rapidă a unor arme atomice.

Astfel, pe 29 august 1949, sovieticii au organizat cu succes primul test nuclear. Însă cercetarea nu s-a oprit aici: programul nuclear sovietic a determinat creșterea nevoii de plutoniu.

De aceea, rușii au fost înființat două exploatări speciale. Dar exista o problemă: ambele exploatări erau supraterane. Ce avea să se întâmple dacă aveau să fie atacate?

Un proiect ultrasecret

Mii de muncitori au lucrat pe șantierele exploatării. Foto: Wikimedia

În 1950, Beria i-a scris o scrisoare lui Iosif Stalin, descriind nevoia înființării unei exploatări în regiunea muntoasă Krasnoiarsk. Exploatarea avea să fie situată sub pământ, pentru a proteja plutoniul și alte materiale periculoase, dar extrem de prețioase.

Stalin a fost de acord și în curând a început construirea Combinatului 815. Pentru a realiza proiectul, guvernul sovietic s-a bazat pe forță de muncă ieftină.

Mineri și alți muncitori, inclusiv deținuți politic, au fost transportați în taigaua nesfârșită pentru a munci în munții din apropierea Fluviului Enisei.

Într-un singur an, aproape 30.000 de oameni au muncit la exploatare. Timp de 24 de ore în fiecare zi, șapte zile pe săptămână, muncitorii intrau din ce în ce mai adânc în munte.

Scopul lor? Să atingă o adâncime cuprinsă între 200 și 230 de metri.

Combinatul Minier și Chimic

În mijlocul muntelui a fost construită o încăpere masivă, de unde responsabilii monitorizau progresul lucrărilor. Însă, chiar și cu această supraveghere continuă, a mai fost nevoie de câțiva ani ca lucrările să fie terminate. Tunelurile pentru transport au fost create abia în 1956.

În cele din urmă, pe 28 august 1958 – la aproape opt ani de la demararea proiectului – Combinatul 815 a devenit operațional. A fost rebotezat „Combinatul Minier și Chimic”.

proiect_nuclear_04
Cei care lucrau la Combinatul Minier și Chimic erau supravegheați permanent. Foto: Pinterest

Situat în interiorul unui munte din Siberia, singurul său scop era producerea de plutoniu. Timp de mulți ani, în secret, plutoniul a fost transformat în focoase nucleare.

O adevărată fortăreață

Multe țări din jurul lumii și mai ales țara rivală, Statele Unite al Americii, ar fi fost extrem de îngrijorate dacă ar fi știut acest lucru. Chiar și fără armele care erau construite acolo, complexul în sine era o realizare inginerească remarcabilă.

Muntele era protejat de un strat de 200 de metri de granit, care ar fi putut rezista inclusiv unei explozii atomice.

proiect_nuclear_05
Materialele de construcție erau transportate în munte cu ajutorul trenurilor. Foto: Pinterest

Combinatul Minier și Chimic era dotat și cu o cale ferată subterană, folosită pentru transportul materialelor. Aceasta era situată lângă Jeleznogorsk, un „oraș închis” din regiunea Krasnoiarsk.

Cetățenii sovietici obișnuiți nu aveau acces aici. Orașul era înconjurat cu sârmă ghimpată, pentru a ține străinii la distanță.

Nici măcar nu apărea pe hartă

Această regiune, cunoscută drept „Krasnoiarsk-26” a fost ținută secretă față de cetățenii sovietici de rând până la sfârșitul anilor ’80, când guvernul a devenit mai transparent. Înainte de acel moment, așezarea nici măcar nu apărea pe hărțile oficiale.

Deși era un oraș închis, Jeleznogorsk nu era un loc lipsit de confort. Întregul proiect era bine finanțat, iar zonele de locuit dispuneau de toate dotările.

proiect_nuclear_06
Pe vremea sovieticilor, orașul Jeleznogorsk era înconjurat de sârmă ghimpată. Foto: Pinterest

Mai mult, localnicii din Jeleznogorsk aveau parte de anumite avantaje față de ceilalți cetățeni ai țării. Aveau mâncare suficientă și magazine din care puteau cumpăra toate lucrurile de care aveau nevoie.

Desigur, pentru cei care nu locuiau aici era greu să treacă de granițele regiunii.

CIA bănuia ceva

proiect_nuclear_07
Foto: Pinterest

Și totuși, Jeleznogorsk nu putea să rămână un secret pentru totdeauna. Încă din 1962, CIA a publicat rapoarte referitoare la o exploatare secretă de plutoniu, aflată undeva în Krasnoiarsk.

Informațiile americanilor referitoare la exploatare erau corecte, dar amplasarea exactă a Combinatului Minier și Chimic a rămas un mister. În aprilie 2010, dat fiind că Războiul Rece se sfârșise, proiectul a fost închis definitiv.

Ca să știi mai mult, citește „Mihai Caraman, un spion român în Războiul Rece”

„Afacerea Caraman” a devenit una dintre marile acțiuni de spionaj ale Războiului Rece și a generat implicații geopolitice pe termen lung. Experți și reprezentanți ai elitei serviciilor de spionaj și contraspionaj occidentale și-au exprimat uimirea, respectul și aprecierea pentru modul în care ingeniosul spion român a țesut cu migală, timp de un deceniu, o rețea de agenți care a pătruns în cele mai tainice și mai bine păzite locuri, unde se redactau și se arhivau secrete esențiale ale Alianței Nord-Atlantice.

„Mihai Caraman, un spion român în Războiul Rece” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Un comentariu la „Combinatul 815, proiectul nuclear ultrasecret al sovieticilor”

Lasă un comentariu