Arctica, un tărâm care resimte din plin tumultul schimbărilor climatice, se încălzește într-un ritm alarmant, până la de patru ori mai rapid decât media globală.
Un studiu realizat recent de cercetători japonezi a adus în prim-plan un nou factor ce influențează această schimbare: praful provenit din regiunile fără zăpadă și gheață din Arctica.
Această cercetare, publicată în npj Climate and Atmospheric Science, dezvăluie complexitatea fenomenului climatic din regiune. O perspectivă emergentă sugerează că temperaturile crescute din Arctica determină formarea unor nori compuși din mai multe picături de apă și mai puține cristale de gheață.
Acesti nori, mai groși și cu o durată de viață mai lungă, reflectă mai eficient lumina solară, ceea ce ar putea avea un efect răcoritor asupra Arcticii în timpul verii.
Însă studiul actual indică faptul că zonele neacoperite de zăpadă și gheață se extind pe măsură ce regiunea se încălzește, favorizând o intensificare a emisiilor de praf. Interesant este că acest praf contribuie la formarea cristalelor de gheață în nori.
Contrar așteptărilor, o prezență mai mare a cristalelor de gheață ar putea subția norii și le-ar scurta durata de viață, diminuând capacitatea lor de a reflecta lumina solară, fapt ce ar putea accelera încălzirea regională în sezonul estival.
Profesorul asociat Hitoshi Matsui, de la Universitatea Nagoya, subliniază că creșterea cantității de praf ar putea provoca efecte neașteptate asupra climatului Arcticii.
Studiile anterioare au demonstrat că praful arctic se concentrează în troposfera inferioară, unde acționează ca nucleu eficient pentru formarea gheții în nori, fenomen observat pe parcursul verii și începutului toamnei.
Pentru a evalua impactul concret al prafului asupra norilor, Matsui împreună cu Dr. Kei Kawai și alți cercetători au utilizat modelul global aerosol-climat CAM-ATRAS. Analizând datele din ultimii 40 de ani, aceștia au constatat că emisiile de praf au crescut cu 20%, pe fondul încălzirii Arcticii.
Această creștere favorizează formarea cristalelor de gheață peste capacitatea norilor de a reține picături lichide, modificând dinamicile climatice pe o treime din suprafața Arcticii anual și pe două treimi în timpul verii.
Profesorul Matsui subliniază că majoritatea modelelor climatice nu au integrat efectele prafului în analiza schimbărilor climatice din Arctica, un aspect esențial pentru îmbunătățirea acurateței predicțiilor viitoare.
Așadar, această cercetare avertizează asupra nevoii de a integra reacțiile de feedback ale temperaturii și emisiilor în modelele climatice pentru a înțelege pe deplin viitorul climatic al Arcticii.
