Povestea fascinantă a lui Matthew Henson: De la băiat de cabină la primul om la Polul Nord

Matthew Henson, un nume ce a însemnat pionierat în explorarea Arcticii, s-a născut la 8 august 1866 în Charles County, Maryland. Venind dintr-o familie de crescători de vite, dar eliberată de sclavie, Henson a crescut într-un context marcat de violențele rasiale postbelice.

De-a lungul copilăriei sale, familia sa a fost nevoită să părăsească Marylandul, refugiindu-se la Georgetown, pentru a scăpa de teroarea grupărilor rasiste precum Ku Klux Klan.

Căutând o cale de a evada din această lume ostilă, tânărul Henson a renunțat la școală la vârstă de doar 12 ani și s-a îmbarcat pe o navă comercială. Această decizie s-a dovedit a fi fundamentul unei vieți dedicate explorărilor.

Prin călătoriile sale în China, Japonia, Africa și în apele înghețate ale Arcticii rusești, Henson și-a extins orizonturile și a adunat experiențe valoroase care aveau să îl ghideze în deciziile viitoare.

Momentul definitoriu al carierei sale a venit în 1887, când l-a întâlnit pe exploratorul Robert Peary. Cei doi au format un parteneriat care avea să redefinească explorarea Arcticii, Henson devenind valetul personal al lui Peary în cadrul proiectului Canalului Nicaragua.

Acest proiect, deși nu a fost finalizat pe atunci, a deschis calea către expediții ambițioase în regiunile arctice. Celebrul bătrân, la momentul expediției din 1909 către Polul Nord, a devenit protagonistul unei călătorii istorice și controversate.

Pe 6 aprilie, Henson și Peary au afirmat că au atins polul, Henson susținând că pașii săi au fost primii care au lăsat urme pe acel teritoriu înghețat.

Acest succes a fost, totuși, umbrit de ani de dezbateri și incertitudini, exploratorii fiind subiectul unor controverse legate de acuratețea navigației lor. Pe parcursul a mai bine de două decenii de aventuri alături de Peary, Henson și-a asumat multiple roluri, de la navigator la meșter desăvârșit.

A învățat și s-a integrat în comunitățile inuite, stăpânind atât limba, cât și abilitatea de a mânui săniile trase de câini, fiind unicul non-inuit recunoscut pentru aceste competențe. Numele său a fost păstrat în amintirea localnicilor sub apelativul Mahri-Pahluk.

Implicat direct în pregătirea meticuloasă a expedițiilor, Henson a demonstrat ingeniozitate și adaptabilitate, fie că era vorba despre construirea de igluuri sau gestionarea logisticii călătoriilor.

Ultima încercare, cea din 1909, a fost absolut monumentală prin dimensiunile și complexitatea sa, echipa transportând resurse impresionante și pregătindu-se pentru provocările extreme ale Arcticii. După expedițiile sale, contribuțiile remarcabile ale lui Henson au fost treptat recunoscute.

A devenit primul membru afro-american pe viață al Clubului Exploratorilor, primind numeroase distincții, inclusiv Medalia Peary în 1944. Anii de după aventurile arctice i-au fost dedicați activității la Biroul vamal al Statelor Unite.

Moștenirea sa a fost perpetuată prin reînhumarea sa la Cimitirul Național Arlington și printr-un crater pe Lună ce-i poartă numele. După moartea sa în 1955, Henson a fost onorat cu Medalia Hubbard, recunoaștere postumă a contribuiturilor semnificative la explorarea Arcticii.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu