Povestea familiei Ulas – Oamenii care merg „în patru labe”

Familia Ulas a fost descoperită în 2005, într-un sat izolat din sudul Turciei. Membrii săi au devenit subiectul unui film documentar realizat de BBC, intitulat Familia care merge „în patru labe” (este inclus în acest articol, la final).

Familia Ulas a devenit subiect de dezbatere pentru oamenii de știință, care au emis diferite teorii pentru a explica situația bizară a acestor oameni. La început, s-a speculat că cei cinci frați ar putea suferi de un retard genetic de pe vremea în care hominizii aveau un mers patruped.

S-a descoperit că frații sufereau de un defect la creier, din cauza căruia le era dificil să stea în picioare. Iată mai multe detalii despre cei cinci frați, despre familia lor și despre ceea ce spune știința despre cazul lor extraordinar.

Familia Ulas – 19 copii și părinții lor

Cinci dintre frați merg „în patru labe”, un lucru nemaîntâlnit până acum printre oamenii normali din punct de vedere anatomic. Dintre cei 19 copii ai lui Resit și Hatice, 12 sunt normali, iar șapte au dezvoltat probleme cu poziția corpului.

Unul dintre cei șapte a murit, iar altul, Gulin, poate să meargă în două picioare, însă „pare beat”, ceea ce indică faptul că are probleme cu menținerea echilibrului.

Din toată familia, patru surori (Safiye, Hacer, Senem și Emine) și un frate, Huseyin, merg „în patru labe”, folosindu-și picioarele (fără a îndoi genunchii) și încheieturile mâinilor. O asemenea ținută este cunoscută drept „mersul ursului”.

Printre teoriile propuse pentru a explica mersul fraților s-au numărat cea a „evoluției recesive”, teoria unei gene lipsă și teoria care spunea că defectul este cauzat de o combinație dintre ataxia cerebrală și felul în care frații au fost crescuți.

Uner Tan este biolog al evoluției la Școala Medicală a Universității Cukurova din Adana, Turcia. El susține că frații au caracteristici ale primatelor considerate a fi fost strămoșii noștri, înainte ca acestea să poată merge pe două picioare.

Tan crede că este vorba de o „evoluție recesivă” și a numit starea celor cinci frați „Sindromul Uner Tan”.

Totul stă în creier?

În schimb, profesorul Stefan Mundlos este un genetician din Berlin. El spune că o anumită genă este responsabilă de mersul biped și crede că această genă lipsește în cazul celor cinci frați.

Nicholas Humphrey, psiholog englez, a auzit despre studiul nepublicat al lui Tan de la psihologul John Skoyles. Humphrey crede că este vorba de ataxie cerebrală.

Cerebelul este responsabil cu echilibrul și orientarea în spațiu, iar vătămarea acestui țesut are deseori drept rezultat disfuncții ale echilibrului și ale poziției de mers.

Roger Keynes este un medic din Marea Britanie. Potrivit acestuia, frații au un defect al vermisului cerebral. Totuși, teoria vătămării cerebelului nu explică de ce Gulin, care a moștenit același defect, putea să meargă biped, chiar dacă cu oarecare dificultate.

Așa că Humphrey, Skoyles și Keynes sunt de acord că problema are două aspecte: o combinație rară dintre o mutație genetică recesivă, care este cauza ataxiei cerebrale congenitale, și felul în care frații au fost crescuți.

Oameni normali sau handicapați?

Frații au probleme în a-și ține echilibrul pe două picioare. Însă nu există semne de coordonare proastă a mâinilor, a vorbirii sau a mișcării ochilor. De exemplu, surorilor le place foarte mult să croșeteze și să brodeze.

Cei cinci frați nu își folosesc în întregime mâinile atunci când merg. Astfel, degetele lor sunt ferite de vătămări. Asta, spre deosebire de cimpanzei și gorile, care își folosesc articulațiile degetelor atunci când merg.

Potrivit lui Humphrey, Resit i-a spus că nu-și considera copiii ca fiind handicapați, așa că nu a încercat să le corecteze mersul. Părinții au spus că, atunci când copiii lor erau mici, mergeau într-un mod normal pentru acea vârstă, adică târându-se pe mâini și genunchi.

Însă, treptat, mersul lor s-a transformat în „mersul ursului”. Humphrey crede că, fiindcă le era greu să stea drepți, frații au continuat să-și folosească mâinile în timpul mersului.

După filmarea documentarului BBC, s-au făcut eforturi pentru a se oferi familiei servicii de fizioterapie. Astfel, a fost înființată Fundația Ulas, pentru a ajuta familia și pe oricine altcineva care ar avea nevoie de reabilitare.

Nimeni din sat nu îi vrea…

Resit și Hatice își sprijină copiii, dar se confruntă cu ostilitatea locuitorilor satului. Copiii din sat îl tachinează pe Huseyin, iar familia a trebuit să se mute în altă casă, fiindcă oamenii credeau că locuința lor era blestemată.

Nimeni nu voia să-i ajute atunci când rămâneau fără apă. Psihologul turc Defne Auroba, care le-a servit drept interpret în timpul realizării filmului, a fost implicat în îngrijirea familiei și în cercetări. Psihologul are de gând să dezvolte Fundația Ulas, cu scopul de a reduce inechitatea socială și de a-i ajuta și pe alții.

Echipa care a realizat documentarul a oferit familiei cadre de mers, pentru ca frații să poată exersa mersul biped. Iată, mai jos, documentarul Familia care merge ”în patru labe”, publicat pe internet de Nicholas Humphrey.

Articole fascinante

>