Povestea copilului de 10 ani care-și duce în spate, la crematoriu, fratele mort

Privirea fixă, mâinile lipite de corp în poziția drepți, trunchiul încordat și ferm, precum cel mai curajos dintre războinici. Copilul din imaginea de mai jos nu este un tânăr voluntar în armata japoneză, ci un micuț care poartă cea mai grea povară pe umeri: trupul fără viață al fratelui său mai mai mic.

Băiețelul a murit, ucis de violența bombei atomice aruncate de americani peste Nagasaki la 9 august 1945. Instantaneul surprinde distincția tragică dintre cei care au supraviețuit și cei care nu au supraviețuit atacurilor nucleare din Japonia.

Povestea copilului de 10 ani care-și duce în spate fratele mort, la crematoriu
Fotografia este cunoscută drept „Băiatul care stătea lângă crematoriu”. Foto: Joe O’Donnell

Viața acestui tânăr a fost schimbată pentru totdeauna și la fel s-a întâmplat și cu viața fotografului, Joe O’Donnell, cel care a avut misiunea să documenteze urmările exploziei nucleare de la Nagasaki, potrivit cotidianului japonez Mainichi.

Acesta a fost atât de afectat, încât nu a putut să se uite la imaginile pe care le-a captat decât după mulți ani de la încheierea conflictului. Cu privire la băiatul care și-a cărat fratele la crematoriu, Joe O’Donnell a afirmat următoarele:

„Purta un copil pe spate. În acele vremuri, în Japonia vedeam adesea copii care se jucau cu frații sau surorile lor și îi cărau pe micuți în spate, dar acest băiat era clar diferit. Mi-am putut da seama imediat că venise în acel loc dintr-un motiv serios. Era desculț și probabil că, în încercarea de a juca rolul celui mai bătrân membru al familiei care mai rămăsese, copia în mod clar poziția pe care a văzut-o la adulții în uniformă. Fratele lui, cam de doi ani, era mort. Bombardamentul atomic îl otrăvise, după 9 august mai trăise două săptămâni. Acum părea că doarme, cu căpșorul lăsat într-o parte, numai că nu se mișca.”

Băiatul a rămas să vadă cum arde trupul fratelui său

Conform lui Joe O’Donnell „băiatul a stat acolo cinci sau zece minute. Omul cu mască albă pe față a ajuns în dreptul lui. A desfăcut cingătoarea în care-l ținea pe micuțul mort, l-a dezbrăcat de hăinuțe.”

„L-a apucat de mâini și de picioare și l-a așezat în flăcări. Băiatul de 10 ani stătea drept, fără să se miște, urmărind flăcările. La un moment dat, ca să nu plângă, și-a mușcat buza de jos până la sânge. Flăcările pâlpâiau. Au dansat până s-au stins, ca și cum soarele se pregătea să plece de pe cer. Când procesiunea s-a terminat, s-a întors și a plecat. Tăcut, la fel cum venise”.

70% din suprafața industrială din Nagasaki a fost distrusă

Povestea copilului de 10 ani care-și duce în spate fratele mort, la crematoriu
Nagasaki, la câteva săptămâni după explozia nucleară din august 1945. Foto: Getty Images

Când Statele Unite au lansat atacul nuclear asupra orașului japonez Nagasaki, în 1945, cea mai mare parte a populației a fost decimată. Deși unele facilități medicale au rămas aproape intacte, nu mai erau doctori sau asistente care să se poată ocupa de răniți.

Mulți cetățeni japonezi au fost uciși instantaneu, în timp ce alții au suferit îngrozitor din cauza arsurilor și radiațiilor. Potrivit Biroului Prefecturii Nagasaki, 70% din suprafața industrială a orașului a fost distrusă, rezultând 87.000 de victime.

Statele Unite au estimat un efect devastator mult mai mic, susținând că doar 35.000 de oameni au pierit din cauza atacului.

Cadavrele au fost adunate în vagoane și duse la incinerare

Fotograful Joe O’Donnell a călătorit  de la Sasebo la Nagasaki și a vizitat epicentrul exploziei pentru a documenta efectele bombei asupra orașului. La un moment dat, în timp ce se afla pe un deal, a observat un grup de bărbați cu măști faciale albe, aflați lângă o groapă mare, de aproximativ doi metri adâncime.

A privit cum au scos cadavre dintr-un vagon, le-au așezat în groapă și le-au dat foc. Acela a fost și locul unde l-a văzut pe „băiatul care stătea lângă crematoriu”.

În calitate de fotograf de război, O’Donnell a fost martorul distrugerii și al durerii de neimaginat, iar aceste lucruri l-au afectat profund. Când și-a terminat misiunea din Japonia și s-a întors în Statele Unite, și-a păstrat negativele și a refuzat să le developeze. A decis să publice fotografiile abia o jumătate de secol mai târziu.

O’Donnell a murit în 2007, la vârsta de 85 de ani. Acesta a avut multe probleme de sănătate de-a lungul anilor și a suferit peste 50 de operații, inclusiv la inimă și colon. Soția acestuia era convinsă că starea lui de sănătate a fost rezultatul direct al expunerii la radiațiile de la Nagasaki și Hiroshima.

Ca să știi mai mult, citește „Cum sa trăiești în stil japonez”

„Cum să trăiești în stil japonez” ne aduce mai aproape o lume care a fascinat și continuă să fascineze prin farmecul ei – Japonia, Ţara Soarelui Răsare. Yutaka Yazawa îmbină cu măiestrie însemnările personale cu informațiile bine documentate, reușind să ne cucerească încă de la primele pagini. Trecem astfel cu ușurință de la prezentarea geografică la cea istorică, de la filozofie și cultură la arta culinară japoneză. Descoperim cum se poate trăi în armonie cu ceilalți într-o metropolă precum Tokyo, dar aflăm mai multe și despre respectul pentru natură, despre ikigai, shinrin-yoku, viaţa de familie, vacanțe și sărbători. Toate acestea sunt un bun prilej de a observa tradițiile japoneze, felul în care au înflorit secole de-a rândul alături de practicile moderne sau cum s-au schimbat odată cu pătrunderea culturii occidentale.

„Cum sa trăiești în stil japonez” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu