Intrarea portughezilor în Congo: Cu crucea într-o mână și sabia în cealaltă

La sfârșitul secolului XV, exploratorii portughezi descopereau puternicul regat Congo, unde aveau să introducă creștinismul, tehnologia europeană, dar și comerțul cu sclavi.

Congo a apărut ca regat după 1350, fiind fondat de regele Nimi Lukeni al poporului Kongo (denumit și Bakongo).

O hartă a statului Congo din 1595, tipărită în 1630. Harta scoate în evidență râurile și bisericile portugheze. Capitala apare sub numele de Citta de São Salvador. Foto: Wikimedia

La începutul secolului XVI, se întindea la nord și la sud de gura râului Congo, pe o suprafață de 300.000 de kilometri pătrați și avea o populație de trei milioane de oameni, cu aproximație.

A fost un stat relativ centralizat în care monarhia era sacră, la fel ca în Egiptul Antic și în Europa secolului al XVII-lea.

Congolezii, buni agricultori și negustori, erau renumiți pentru forjarea fierului și produceau textile foarte apreciate, vindeau cupru, plumb, arme și ceramică. Aveau cultul strămoșilor – la fel ca vechii romani – și al spiritelor teritoriale.

Călătoria lui Diogo Cão

Diogo Cão și membrii expediției portugheze ajung la gura râului Congo. Foto: Wikimedia

În august 1482, o expediție navală portugheză condusă de Diogo Cão (cunoscut și ca Diogo Cam), căutând să deschidă o rută maritimă directă cu India, a ajuns la gura de vărsare a râului Congo, potrivit Enciclopediei Britannica.

La scurt timp după aceea, într-o nouă călătorie, Cão a urcat pe râu și astfel a intrat în contact cu puternicul stat congolez. Portughezii au fost impresionați de „măreția și bogățiile regatului”.

În cronicile lor au notat că, de la coastă până la capitală, Mbanza Kongo, călătoria lungă „a fost sigură, curată și bine întreținută, din când în când, cu cantități mari de alimente”.

La acea vreme, suveranul – sau mani Kongo (regele congolez) – era Nzinga a Nkuwu (1470-1506). Cão l-a descris astfel:

„Așezat pe un podium foarte bogat, cu pieptul gol, cu o coroană făcută din frunze de palmier, cu părul strâns în coadă de cal, decorat cu argint, căzându-i pe spate, cu talia înfășurată cu o pânză de damasc pe care i-o trimisese regele nostru și cu o brățară de fildeș pe brațul stâng.”

Portughezii erau respectuoși, deoarece congolezii „erau bărbați ca ei”. În semn de prețuire, comandantul portughez „a sărutat mâna” lui Nzinga a Nkuwu.

Primele contacte

Diogo Cão în fața regelui congolez. Foto: Wikimedia 

După acest prim contact, în 1487 au fost semnate acorduri de prietenie și colaborare. Congolezii, uimiți de tehnologia europenilor, le-au cerut meșteri și materiale, iar în scurt timp Portugalia a trimis tâmplari și zidari, care s-au așezat în capitală.

Între cele două regate s-au stabilit relații diplomatice. În 1489, Nzinga a Nkuwu a deschis o ambasadă la Lisabona și, imediat după aceea, a trimis tineri de la curte să studieze în Portugalia.

Ajutorul militar portughez a fost, de asemenea, decisiv pentru ca monarhul congolez să învingă dușmani precum regatul Bateke.

Portughezii au impus, totuși, un preț pentru această cooperare: convertirea la creștinism. Regele Nzinga a Nkuwu, sau Ndozau, a trebuit să accepte botezul și a adoptat numele de Ioan I, inaugurând o lungă serie de monarhi congolezi creștini.

Aristocrații indigeni care s-au convertit au format un partid catolic pro-portughez, Esicongo. Emisarii congolezi din 1489 au fost botezați și convertiți la creștinism, iar în 1491 în țara africană au intrat primii misionari, care au construit și școli.

Cu toate acestea, o mare parte a populației a respins noua religie și chiar regele însuși a refuzat să accepte toate principiile creștine, cum ar fi cel care interzicea poligamia, astfel încât, la scurt timp, a revenit la vechile sale credințe.

La moartea lui, în 1506, regele Nzinga a Nkuwu urma să fie succedat de unul dintre fii, care nu era creștin, susținut de tradiționaliști, însă un alt fiu al său, Mvemba Nzinga, catolic convins, l-a învins cu ajutorul portughezilor și a urcat pe tron ​​sub numele de Ndofunsu, sau Alfonso I, conform BBC.

Congolezul catolic cu mână de fier

Regele Nzinga a Nkuwu, João I sau Ioan I. Foto: Wikimedia

Ndofunsu (1506-1543) vorbea și scria bine în portugheză și era încrezător că religia catolică avea să îl mențină la putere. Portughezii nu l-au considerat niciodată un vasal al lor, ci un monarh în toată puterea cuvântului, „regele foarte puternic și excelent al Congo”.

În 1512, Manuel I al Portugaliei i-a scris:

„Cel mai puternic rege al Congo, vă trimitem salutări pentru cât de mult vă iubim și vă stimăm și ne rugăm lui Dumnezeu să vă dea o viață lungă și cât mai multă sănătate.”

Dar Ndofunsu a arătat o fervoare religioasă aproape obsesivă, care i-a surprins până și pe portughezi.

A luptat împotriva religiei congoleze, arzând obiecte de cult tradiționale și interzicând posesia lor sub pedeapsa cu moartea (o soartă suferită de una dintre rudele sale) și a promovat „arta creștină”, cu crucifixuri, pe care, totuși, congolezii le-au refolosit, dându-le semnificații africane.

Ndofunsu a favorizat educația în limba portugheză și a construit numeroase biserici și școli pentru fiii nobilimii conduse de preoți europeni cu un nivel intelectual minim.

De asemenea, a adoptat eticheta curții portugheze, cu ierarhiile și titlurile sale, ba chiar a schimbat și numele capitalei, Mbanza Kongo, în San Salvador (ori Sao Salvador).

Ruine din Sao Salvador (astăzi, teritoriu al Angolei). Foto: Wikimedia

Regele l-a trimis pe fiul său, Ndodiki (Enrique), să studieze la Lisabona. Ndodiki avea să devină primul episcop negru catolic, la doar 23 de ani.

Portughezii au încercat să controleze exporturile congoleze, au interzis participarea comercială a altor țări europene și au încercat să-l lipsească pe liderul congolez de nave pentru comerț.

La rândul său, guvernatorul portughez din Santo Tomé – o insulă descoperită de portughezi în 1470 și care le-a servit ca bază economică – îi trata pe congolezi cu dispreț și încerca să îi împiedice să ajungă la Lisabona pe cei care încercau să o facă. La toate acestea se adăuga și amenințarea piraților, aflați pe aceeași insulă.

În timp, Ndofunsu a devenit tot mai reticent la expansiunea influenței străine, mai ales la introducerea dreptului portughez și la pretenția ca portughezii care comiteau fărădelegi în Congo să fie judecați în Portugalia.

Dar cel mai problematic aspect al relației dintre congolezi și portughezi a fost comerțul cu sclavi, care a început în 1505 și față de care Ndofunsu s-a opus puternic.

Regele a vrut să-i alunge din ținuturile sale pe negustorii europeni, care aveau aliați în rândul aristocrației congoleze. Temându-se de depopularea teritoriului și de pierderea forței de muncă, în 1526 Ndofunsu i-a scris regelui Portugaliei (fără să știe că acesta avea propriile sale interese în comerțul cu sclavi):

„Există numeroși traficanți în toate colțurile țării. Aduc ruina; nu există o zi în care oamenii să nu fie prinși pentru a fi puși în robie.”

Dezacorduri și conflicte

Măști Bakongo din regiunea centrală a țării. Foto: Wikimedia

Tensiunile dintre portughezi și congolezi au tot crescut, în timp ce religia africană, marginalizată, a început să își recapete vigoarea. În ziua de Paște a anului 1539, asasinii portughezi, angajați de negustorii de sclavi, au pătruns în biserica în care se ruga Ndofunsu și l-au împușcat.

„Au vrut să mă omoare în fața adevăratului mântuitor al lumii”, a afirmat el, neîncrezător.

Regele a murit în 1543. De atunci, istoria Congo a fost marcată de sclavie, războaie violente cu vecinii și impunerea creștinismului. Țara și-a pierdut de facto independența în 1665, în Bătălia de la Mbwila.

Atunci, o armată de câteva sute de portughezi, sprijiniți de aliați din Africa, a învins armata regelui Antonio I, care a fost decapitat.

În deceniile următoare, Congo a căzut în război civil, fiind dezmembrat. Dinastia regilor creștini congolezi a durat aproape până în 1885, când, la Conferința de la Berlin, regatul a fost împărțit între Portugalia, Belgia și Franța.

A fost un moment care avea să arunce Congo într-un alt abis al terorii.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
  • Victor Galsan spune:

    asa intrá crestinii peste tot…si ieri si azi si máine…

  • >